Tăvăleala, inegală, dintre premier şi preşedinte, se desfăşoară sub ochişorii noştri, bulbucaţi a mirare. Treaba are şi pierderi colaterale, pentru că se pierde rating-ul serialului cu Elodia, plus că băieţii ăştia sparg mese pe socoteala şi decontul meu, cetăţeanul, cum ar veni. Ştiu ei că suntem docili, ca o viţică domestică la muls. În fine, ne-am obişnuit şi zicem că aşa e normalitate, ne place chiar. Ţinem scorul, dacă tot nu mai avem sporturi de nivel internaţional. După ce a devenit preşedinte de popor pesedist, Victor Ponta, la braţ cu bălaiul prezidenţiabil de la liberali, a împuşcat o primă vizită în vizuina marelui Zeus, la Cotroceni. Timid, aproape transpirat de emoţie, cam aşa părea în interiorul ecranului meu, într-o transmisiune directă de atunci. După aclimatizare în vârful politicii, actualul premier, a prins un stil propriu de a puncta, de a sălta sârba politicii. A trecut la profesionişti, bag seamă. Primele puncte le-a câştigat odată cu cea de-a doua vizită la preşedinte, când a început să joace cu reverul. Surprinzător sau nu, s-a ajuns la situaţia în care Traian, deşi se jura pe roşu că nu va face aşa ceva, a decis să îi pună în mânuţă funcţia de prim-ministru. Nu, nu mă iluzionez să cred că a făcut-o inconştient sau forţat, ci parte dintr-un plan cu o doză rezonabilă de noroc pentru finalizare. Până atunci, însă, meciul e în toi şi se joacă la rupere. Din dealul prezidenţial s-au eliberat câteva incompatibilităţi la mijirea desenului guvernamental, după care a tunat ceva cu plagiat, pe ici, pe colo, prinzând şi aripa pesedistului-şef. Încă se joacă. Vine, cu răget mediatic imens, trântirea lui Năstase pe targă, după ce s-a jucat de-a vânătoarea cu el însuşi. Cu asta e remiză de imagine. Mici gâlceve pe sub robele judecătorilor de la Curtea Constituţională, dar aici o dau ei la pace, nu e bun terenul. Două palme scurte, venite de la majoritatea parlamentară, aia care îl ţine pe premier la adăpostul Palatului Victoria: revenirea la legea referendumului, cu suspendarea şefului de stat, a doua e cu parfum european – plecarea la Bruxelles. Jucată până în ultima clipă, situaţia s-a tranşat bărbăteşte. A plecat primul ministru, cu suita de miniştri. Pare că lui Ponta i s-au umflat muşchii. Ba, mai mult, a dat-o la pace şi cu instituţia lui Zegrean. Aici e punct câştigat. Mai trebuie să rezolve treaba cu pensiile, salariile, recesiunea, creşterea economică, locurile de muncă, cursul leu-euro şi atunci e cu totul în regulă. Aşa să îi rămână numele.
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
