Se mai aude câte-o voce leşinată, de infractor

Vă spun sincer, pe mine, unul, mă zăpăciseră la cap, marii infractori ai ţării, cu placa aia zgârâiată rău, „baronii-n sus, baronii-n jos!”. C-au furat, c-au jefuit, c-au devalizat, c-au făcut şi-au dres, aşa turuiau zi şi noapte, prin toate segmentele media. Nu puteai să dai drumul la televizor, că şi vedeai câte-un infractor sau posibil infractor, cum debita despre baroni şi despre fărădelegile lor. Unde nu mai făceau ei faţă, sau răguşau, aveau trompetele lor, probabil bine plătite, care debitau de asemenea, despre baroni şi iar baroni, baroni. Ba, mai împuţiseră şi reţelele de socializare, cu mârlănii de genu. Acum tac mâlc, nu prea mai scot nici măcar un diftong, despre subiectul cu pricina. Păi, cum dracu’ să mai scoată, după ce s-a dovedit că tocmai ei sunt hoţii hoţilor!? Deocamdată, mătrăşirea hoţilor se face de sus în jos. La care încă nu le-a venit rândul, stau ca dihorii la vizuină, nici măcar nu mai scot nasul în lume, dar să mai facă şouri pe la televizor. La primele arestări de „cod portocaliu”, începuseră să mai clenţăne, că-i politic, că-i la comandă, că-i sucită, că-nvârtită … Acum nu mai zice unu, nici câr! Nici măcar blonda naţională, care a tot tocat timp de zece ani, şi din gură şi de la stat. Bietul Boc, este şi el, ba vânăt, ba galben, de când a auzit că era casierul lui Băsescu. Despre cel din urmă, ce să mai zic … tot la fel ca marea lor majoritate, stă ascuns la vizuină. În concluzie, nu-i mai auzi de baroni care au furat şi-au jefuit, nici că dosarele sunt politice. Păi cum să mai spună, din moment ce s-au turnat unii pe alţii, într-o veselie! Caractere …