CAMPANIA DE MANIPULARE A ÎNCEPUT!

Primarul primeşte votul de încredere al cetăţenilor dintr-o localitate, fie ea oraş sau comună, spre a fi un adevărat gospodar, pentru bunul mers comunei, al cetăţenilor, în general. Primarul ar trebui să dovedească prin faptele sale, că într-adevăr a meritat încrederea acordată de cetăţeni şi că promisiunile din campania electorală, nu au fost simple vorbe, sau minciuni grosolane, numai de dragul de a se vedea cocoţat pe scaunul mult râvnit, acela de primar. Campaniile electorale murdare, pe care le suportăm de fiecare dată, au menirea de a deruta oamenii, de a-i convinge prin diferite tertipuri, spre a vota aşa cum cere marele interes. Bineînţeles că orice campanie este dusă pe bază de populism şi demagogie, dar astea mioritice depăşesc orice cotă de minciună şi mizerie. De la bani la diferite foloase materiale, care mai de care mai hilare, şi pe care le-am tot văzut pe străzile şi uliţele patriei, acestea sunt principalele argumente folosite de candidaţii pentru funcţia de primar al unei localităţi. Odată ajuns în funcţia mult visată, pentru care a făcut „mari sacrificii”, primarul, de regulă, se chiteşte mai întâi pe recuperat. Sau cel puţin, încearcă. De regulă, le merge treaba, că doar s-au strâns peste douăzeci de ani de „şcoală”, în materie de aşa ceva. Ce e drept, o parte dintre aleşi, sau realeşi, se dovedesc cu adevărat gospodari, zbătându-se pentru a face lucruri necesare bunului mers al comunităţii, pentru a veni în sprijinul oamenilor la nevoile cu care se confruntă. Treburile merg bine, mâna de gospodar simţindu-se la orice pas. Toată lumea este mulţumită, sau mai bine zis, aproape toată lumea, fiindcă ar fi imposibil să nu fie şi nemulţumiţi, sau rău intenţionaţi, sau Gică-contra. Ar fi şi păcat, în primul rând pentru binele localităţii, ca acel primar să nu fie reales. Dar din păcate sunt destui şi acei indivizi care cum necum, ajung primari, iar apoi nici vorbă să îşi mai respecte din promisiunile pe care le-au făcut. Se ţin doar de plimbări, de chefuri, de aventuri, şi nu în ultimul rând, de rezolvarea intereselor personale. Culmea este că în multe cazuri, aceşti indivizi indolenţi, leneşi şi nesimţiţi, au luat locul unor primari gospodari, care făcuseră multe lucruri bune pentru comunitate. Şi tot culmea este că fac cum fac, dau ce dau, mint cum mint, iar peste patru ani, ca într-un mizerabil ciclu al batjocurii, iarăşi păcălesc cetăţenii şi iarăşi le fură votul. Prea ieftin se vinde românul! Şi când te gândeşti că uneori spre răul său. L-aş întreba pe fiecare impostor care reuşeşte să fraierească acea masă (ne)vinovată, de ce face acest lucru josnic. Iar dacă l-a făcut o dată, de ce continuă tot în acest mod mizerabil. Dacă ar fi să vorbească sincer, răspunsurile ar fi execrabile, de nesuportat de către un om normal. Iar oamenii, bieţii oameni, marea masă de fraieriţi, înjură până la epuizare, timp de patru ani, după care uită …