Codul bunelor maniere, lipseşte …

La drept vorbind, de la un rând de vreme, în ţara asta care încă e a noastră, nu mai ai loc să te învârţi, din cauza codurilor. Dacă pe timpul guvernării lui Boc, auzeai la ordinea zilei, de ordonanţe, acum auzi de coduri. Cum deschizi televizorul, radioul sau ziarul, tot de coduri auzi. Cum ieşi în lume, în stradă, sau în orice parte te-ai îndrepta, tot de coduri, dai. Primul cod care a intrat „în scenă”, şi care a atras un cor de milioane de murmure, başca înjurături, a fost codul rutier. Era oablă treaba, că nu vine cu de-ale bune, sau mai altcumva zis, mai pe placul şoferilor. Permisul suspendat din orice, amenzi mari sau foarte mari, şi câte altele. Apoi, nici nu s-au terminat bine, înjurăturile, vizavi de codul rutier, că au apărut mult controversatele coduri ale climei. Tot felul de specialişti, cu sau fără ghilimele, se dădeau de ceasul morţii, la televizor şi nu numai, în stabilirea codurilor, sau în ridicarea lor. De ce nu-i, cel puţin galben, de ce e galben şi nu portocaliu, de ce e portocaliu şi nu roşu, de ce e roşu, că nu e chiar albastră, treaba. Abilitaţi sau nu, în a da verdicte, cunoscători sau nu, a condiţiilor în care se declară un cod de o anumită culoare, invitaţii în emisiunile de televiziune, au ţinut-o pe-a lor, de parcă erau meteorologi, din tată-n fiu. Eiii, ca să aibă căciula şi moţ, iată că mai apăru un cod, la cumpăna dintre ianuarie şi februarie, şi anume, codul penal. Ăsta mai lipsea, ca să fie tacâmul complet. Fără a mai încerca să intru cât de cât, în detalii, vreau să fac o constatare proprie, şi anume că se prezintă a fi unul bizar, cel puţin din două puncte de vedere: 1. prea îi scoate pe unii şi prea îi bagă pe alţii; 2. îngreunează foarte mult munca de cercetare a procurorilor şi înlesneşte „activitatea” infractorilor. Dar cum şi purtătorii de robe, la modul general spus, s-au dovedit în multe cazuri a fi infractori, cred că nu prea au de ce să se plângă. Până una, alta, mai aşteptăm apariţia vreunui alt cod. Poate va apărea mai la vedere, cel al bunelor maniere, că prea se comportă uneori, ca la periferiile societăţii, nimeni altul, decât primul om al ţării …