Convulsii fireşti în PDL

În urma unui eşec în alegeri, al oricărei formaţiuni politice, au loc unele evenimente specifice. Toţi caută un ţap ispăşitor, oricare ar da vina pe cineva sau pe altcineva, fiecare s-ar disculpa pe el însuşi, iar nemulţumirea este citită pe faţa tuturor. De regulă, vinovat este cel care conduce. Indiferent că este sau nu mai mult sau mai puţin vinovat, conducătorul local sau central, cade în discuţii mai mult sau mai puţin aprinse. Pe de o parte este criticat fiindcă aşa este normal şi democratic, iar pe de altă parte, în acest fel îşi caută oportuniştii o speranţă spre scaunul cel mare. Astfel de convulsii au avut loc şi vor avea mereu, în orice formaţiune politică atunci când a trecut sau va trece prin astfel de probleme şi neîmpliniri. Nu ne este veche amintirea cu bisericuţele care se formaseră în interiorul PSD, după ratarea alegerilor prezidenţiale din 2009, când Geoană se lupta cu disperare să rămână în fruntea partidului, parcă mai tare de cum s-a luptat în cursa pentru Cotroceni. Atunci, cum era şi firesc, s-a produs schimbarea, Victor Ponta devenind liderul social-democraţilor. Tot cu o schimbare la vârf s-a lăsat şi după ratarea alegerilor prezidenţiale din 2004, de către Adrian Năstase. Prin urmare, Traian Băsescu a băgat pe dracu în casa pesediştilor, la acele vremuri. Acum el aste considerat ca fiind ţapul ispăşitor pentru situaţia în care se află PDL. Fără a fi oficial lider al PDL, se ştie că Băsescu a condus totul din umbră, el a dictat mai direct, mai indirect, teribilul program anticriză, care a adus marile nemulţumiri în rândul maselor largi. Totuşi, aşa cum am mai comentat, PDL nu este un perdant categoric. Procentajul pe care l-a obţinut la alegerile locale, nu este unul absolut dezastros. Ce ar fi însemnat să aibă soarta PNŢ- CD, de după guvernarea 1996 – 2000? O alianţă previzibilă cu PP-DD, partid care pare o invenţie şi o soluţie a lui Băsescu, dar şi cu restul lumii politice, şi luând în calcul eventuale nemulţumiri care pot apărea până la toamnă, poate crea o bunicică alternativă de opoziţie. Revenind la convulsiile din PDL, ele nu pot fi socotite unele acute, din moment ce conducerea centrală a partidului şi-a prezentat demisia. Bisericuţele, ca să nu le zicem găşti, s-au format şi acţionează. Nu este alarmant, este specific. Tot specifice sunt şi convulsiile de la nivelul judeţelor. Se aud zvonuri şi pe la Gorj. Cică vinovatul ar fi nimeni altul decât … Manţog! Suntem pe fază.