spot_img
10.6 C
Târgu Jiu
vineri, martie 29, 2024
Altele
    AcasăEditorialDe ce trag clopotele (în fotbal), Mitică?

    De ce trag clopotele (în fotbal), Mitică?

    Mitică Dragomir, zis Corleone după numele unui faimos mafiot italian, a fost primul element din gaşca rău famată, care şi-a luat tălpăşiţa din fotbal. La momentul alegerilor pentru preşedinţia Ligii Profesioniste de Fotbal, nu mi-am dat seama că el, Corleone, şi-a aranjat eşecul pentru un nou mandat la Ligă, nu că ar fi pierdut pe bune, în faţa lui Gino Iorgulescu. Acest Mitică – Corleone, un oltean isteţ şi viclean, a fugit de acasă, la vârsta adolescenţei, din Bălceşti – Vâlcea, din cauza bătăilor la ordinea zilei pe care le primea de la taică-său, plus munca interminabilă la care îl siluia, zi-lumină. Ajuns în Bucureşti, nemâncat şi desculţ, Mitică s-a orientat bine în teren şi în afara lui, fiind pe rând: fotbalist, antrenor, conducător de club, vicepreşedinte al FRF şi preşedinte al LPF. În iureşul Revoluţiei, Mitică Dragomir a stat şi el ceva vreme la pârnaie, unde a intrat în sperieţi, şi de unde credea că nu mai scapă viu. Ieşit, totuşi, de acolo, Mitică, băiat isteţ, si-a făcut repede loc „printre” ajungând până la şefia Ligii, başca două mandate de deputat, din partea PRM – ului lui Vadim. Reluându-şi activitatea în fotbal, care este o bună vacă de muls pentru mai toată lumea aciuată acolo, Mitică le-a tras prietenilor săi, foşti şi dobândiţi, o faimoasă somaţie: „Cât sunteţi vii, acoperiţi-vă de hârtii, iar când veţi muri, de pământ!”. Mulţi au luat în considerare cele grăite de Mitică, însă nu toţi, printre care şi şmecherii din fotbal. Astfel, Ioan Becali, zis Giovani, tot după un faimos mafiot italian, fratele său Victor, George Copos, Cristi Borcea, Mihai Stoica, Gigi Neţoiu, Jean Pădureanu şi Gică Popescu, nu prea au ascultat sfaturile lui Corleone cel poreclit aşa de către Giovani, atunci când a ieşit din bulău, şi iată că acum s-au trezit condamnaţi la ani grei de închisoare cu executare. Poate prea grei, având în vedere că timp de zece ani de când a început urmăririle în Dosarul Transferurilor, aceşti oameni au stat mereu cu sabia lui Damocles, deasupra capului. Ei s-au acoperit oarecum, de hârtii, dar nu suficient, în aşa fel încât să fie la vedere, multe nereguli. Şi când te gândeşti că de azi, cel mai puţin vinovat din acel dosar, Gică Popescu, ar fi fost în mod foarte, foarte, probabil, preşedinte al FRF, în locul altui cap al găştii deocheate, Mircea Sandu zis Naşu’ … O palmă dură peste faţa fotbalului românesc, o floare de primăvară pentru justiţia noastră!

    Articolul precedent
    Articolul următor
    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: