DREPTATEA VĂZUTĂ PRIN CIUR …

La modul în care se desfăşoară „ostilităţile” în justiţia română, am ajuns să ne întrebăm zilnic, „oare, azi pe cine-o mai sălta?”. Aproape că fiecare român, chiar înainte de „Tatăl nostru”, gândeşte mai întâi la ce spectacol cu mascaţii, va mai asista şi în ziua în curs. Nu am (multă) pricepere despre justiţie, fiindcă nici nu am cum, din moment ce nu am studii de specialitate. Dar presupun că şi dacă aş fi un licenţiat în asemenea studii, sau chiar dacă aş profesa specialitatea respectivă, tot nu aş avea cum să înţeleg modaţităţile ciudate în care se desfăşoară actul de justiţie, cât şi încrengătura de legi neclare, după care se face, totuşi, justiţie în România. De când forul legislativ român a fost pur şi simplu, invadat de avocaţi, s-a creat o adevărată harababură în acest domeniu. Sunt procese care se desfăşoară pe durata a 10 – 20 de ani, până a se da un verdict, şi asta pentru o bucată de pământ … Avocaţii le promit la fiecare înfăţişare, clienţilor, că e gata, că acum se termină, că e procesul e ca şi câştigat, dar în realitate, omul trebuie să mai facă vreo câteva sute de drumuri, până se va sfârşi cumva. O altă bizarerie din justiţia noastră, constă în motivele puerile de multe ori, pentru care o persoană trece în arest preventiv. Deşi se ştie că în arest preventiv este reţinută doar o persoană care prezintă un pericol social, procurorii pun cătuşe într-o veselie, cui consideră ei, chiar dacă respectivul reţinut, a vrut să vândă … nişte dragavei! S-a împământenit la noi, în respectabila justiţie, ca un reţinut să fie prezentat însetatului popor, ca un trofeu. Scos „pe principală”, cu cătuşele pe mâini, reţinutul este plimbat până la „dubă”, prin mijlocul jurnaliştilor isterizaţi de imensitatea evenimentului … Hi să zicem că ar fi „o pildă dată norodului”, dar este prea grotesc acest spectacol în serial, mai ales când „trofeul” este o doamnă, domniţă sau domnişoară …