Jocul de-a v-aţi sindicatelea …

Mult trâmbiţatul miting anunţat şi organizat de către FNME, sâmbătă 5 aprilie, s-a dovedit în cele din urmă, că a fost asemănător unui joc de copii, un fel de “hoţii şi vardiştii”, sau de v-aţi ascunselea. Cred că mai potrivit ar fi ce-a de-a doua joacă de copii, din moment ce liderul a ceea ce-a mai rămas din FNME, Marin Condescu, nici măcar nu a fost prezent la miting, iar fostul său duşman, Constantin Creţan, liderul sindicatului „Univers”, urmărea mărşăluirea „trupelor aliate”, de pe o bancă din centrul oraşului. Hibridul sindical care s-a creat sâmbătă, şi a mărşăluit prin oraş, pe un traseu bine stabilit, nu a creat niciun fel de probleme sau ceva temeri, conducerii CEO, fiindcă aceasta era de fapt, ţinta demonstranţilor. Nu numai că nu s-au sinchisit, vizavi de „pericolul pe care îl prezenta” formaţiunea sindicală, în mişcare, dar se vorbeşte că boşii CEO, se delectau cu un suc la pai, cu o cafea cu frişcă, uitând chiar că în oraş protestează sindicaliştii compilaţiei Condescu-Creţan. De fapt, Laurenţiu Ciurel a anunţat din start că nu va negocia nimic cu FNME, în legătură cu actul adiţional al contractului colectiv de muncă şi cu alte revendicări cerute de sindicat. Dacă se ajungea la concluzia că mitingul va crea un cutremur, din orice punct de vedere, probabil nici nu ar fi fost autorizat. Dar din moment ce liderii anunţaseră o participare de circa 1000 de sindicalişti, se ştia că vor fi prezenţi sub jumătate din cifra anunţată. Câţi muncitori să mai participe la un miting condus de doi lideri fazi, rămaşi fără carismă, fără energie, vlăguiţi, unul de puşcărie, altul de anchetele la care a dat şi trebuie să mai dea cu subsemnatul. Una peste alta, sindicatele din minerit şi energie, puternicele şi temutele sindicate ale Olteniei, sunt în metastază. Greu de anticipat, dacă se va naşte acel lider formidabil care să le mai revitalizeze. Parcă a cam trecut vremea sindicatelor. Membrii s-au subţiat şi se vor mai subţia încă. Ce-i drept, când au avut putere au cam abuzat de ea. Oricum, atribuţiunile şi le depăşiseră. Acum e vremea administraţiei. Cu un manager puternic şi bine susţinut, CEO se joacă cu sindicatele, ca uliu cu porumbeii. Rămâne de văzut dacă va abuza de puterea pe care într-adevăr o are, şi va proceda în multe situaţii la fel de samavolnic, cum au procedat şi sindicatele, în multe cazuri.