Noul stadion aduce dihonie și ură, în loc de bucurie

Săptămâni în șir, înainte de alegerile din 11 iunie, BEZNĂ și PSD-ul au venit cu două mari minciuni în fața oamenilor. Din câte îmi amintesc, am fost singurul care a atras atunci atenția că BEZNĂ și PSD-ul mint când spun că stadionul va fi finalizat în luna iulie, și că anul acesta încep lucrările de modernizare a Căii Eroilor. În timp ce Romanescu stătea pitulat prin scări de blocuri, eu și alți doi-trei ”nebuni” ne luptam cu PSD-ul. Romanescu nu și-a dorit nicio clipă să iasă primar, și probabil că asta a fost singura lui dovadă publică de bun simț, din ultimii ani: să nu-și dorească să ajungă într-o funcție pentru care nu are niciun fel de pregătire și niciun fel de abilitate. Vedem asta în fiecare zi, din ce în ce mai strident.
Între timp, stadionul e aproape gata, dar în loc ca treaba asta să fie un prilej de bucurie pentru Târgu Jiu, e doar un motiv de dihonie, de învrăjbire, de separare și de ură.
Sunt mai multe grupuri de interese care doresc să pună mâna pe spațiile noului stadion. Unele dintre ele și-au disimulat această intenție cumpărând echipe și apucându-se brusc de manageriat sportiv. Azi SE PARE că s-a decis reluarea finanțării la Pandurii, de către membrii asociați. Spun se pare fiindcă Boza tocmai a anunțat, la Tele 3, că ANUL ACESTA CEO NU DĂ NICIUN BAN. Vestea posibilei reluări a finanțării a picat, însă, ca un trăznet, în taberele celor care își doresc ca Pandurii să moară cu zile. Până nu-și dă echipa asta obștescul sfârșit, ei nu pot pune laba pe stadion.
Dacă ar vedea dincolo de ziua de mâine, Romanescu ar ieși public și ar tranșa lucrurile. Un stadion la cheie, de zeci de milioane de euro, nu poate fi administrat de oricine. Mare parte dintre cei care au pus ochii pe spații le-ar umple de slin și de neoane chioare în timp record, căci e suficient să ne uităm cum arată spațiile pe care le administrează ei acum. Datoria primarului e să aducă firme cu experiență în domeniu, care să liciteze pentru spațiile de la stadion, și să le facă profitabile. Altfel, stadionul va fi o piatră de moară de gâtul bugetului local. Datoria lui Romanescu e să separe apele. Dacă aș fi primar aș anunța mâine că una e să fii proprietar de echipă care să joace gratuit sau contra cost pe noul stadion, și cu totul altceva e să preiei și să administrezi spațiile.
Tocmai pentru că Romanescu lipsește și din problema asta, noul stadion aduce dihonie, ură, răzmeriță, în loc să fie prilej de bucurie. Cu cât primarul e mai praf, cu atât cetățenii sunt mai divizați: cazul Târgu Jiului.
Cu cât demersurile de atribuire a spațiilor vor demara mai târziu, cu atât cresc șansele ca firmele mari să nu afle de această oportunitate, și ca stadionul să ajungă la unul dintre slinoșii rurali care se bat acum ca chiorii pentru el, acompaniați de agaricii din dotare.