Azi ar trebui să fie despre Brâncuși și despre Târgu Jiu.
Brâncuși și Târgu Jiu: sunt cuvintele care ar trebui să se afle pe buzele tuturor românilor, în majoritatea ziarelor și a jurnalelor de știri radio – tv. Căci azi se împlinesc niște ani de la inaugurarea Ansamblului Brâncuși, din 27 octombrie 1938.
Dar e doar o tăcere asurzitoare, și încă o ”Brâncușiană” insipidă, organizată pe bani publici, anonim și mediocru, de masonii și rotaryenii infatuați care l-au confiscat pe Brâncuși la Târgu Jiu, în frunte cu finul senatorului Cârciumaru, Excelența Sa, Adrian Tudor, fost manager de bodegă, fost angajat pe la Săcelu și MINPREST, actual far călăuzitor al vieții culturale din orașul lui Brâncuși.
Sunt convins că au alte treburi personale, mult mai importante, dar nu-i înțeleg deloc – deloc pe Viorel David, pe Marian Negrescu, pe Elena Roată sau pe Ion Mocioi – toți oameni de cultură în toată puterea cuvântului – când îi văd că tac, unii mai de curând, alții dintotdeauna, despre tot ce se-ntâmplă cu Brâncuși și cu cultura, în general, la Târgu Jiu.
Aseară, noul primar, profesor universitar la bază, cu zero preocupări culturale, s-a îndurat să publice pe site-ul Primăriei un proiect de hotărâre inițiat de – ați ghicit! – Adrian Tudor, ce va fi votat mai mult ca sigur în ședința programată peste trei zile, fiindcă în Consiliul Local cei care își bat joc de Brâncuși și de Târgu Jiu sunt majoritari. Prin acel proiect, Tudor jr. vrea să ne împrumutăm milioane de euro ca să cumpărăm ruinele fabricii de confecții, în care vicele a imaginat cinematograf, muzee și galerii de artă, și câte și mai câte. Avem deja și cinematografe, și muzee, și galerii de artă, și sunt toate semi-pustii, fiindcă n-ai cum s-ajungi la ele, Târgu Jiul fiind tot mai greu circulabil, chiar și pe jos, și pentru că la noi în oraș turiștii ajung doar accidental, și nu se mai întorc.
