Odată cu începerea sezonului rece, apa caldă care iese prin deversorul de la termocentrala Işalniţa atrage, în aceeaşi măsură, şi peştii şi pescarii. Drumul de acces către deversoare este destul de bun, fiind foarte aproape de E79 (Târgu Jiu-Craiova), la circa 200 metri de şosea dar şi de gara feroviară Işalniţa. Canalul cu apă caldă are o lungime de aproape 1 kilometru. Adâncimea maximă a apei este de circa 4 metri, undeva pe la vreo 200 metri de locul unde iese apa caldă. Perioadele cele mai optime de pescuit sunt atunci când este foarte frig afară. Apa caldă ce iese din termocentrală creează un mediu optim de hrănire şi refugiu pentru peştii din Jiu. Astfel, în perioada rece a anului, canalul devine locul preferat de undiţari şi peşti.
Pasarela scobarilor
Exact la începutul canalului se află o pasarelă ce trece de pe un mal pe celălalt, la 1 metru deasupra apei. Acolo este un loc foarte bun de prins scobar. Poziţia este ideală pentru nădire dar şi pentru a lăsa pluta să execute celebrul „târâş”. Se ştie că în anotimpul rece scobarii se adună în cârduri mari, în bulboane, iar zona respectivă nu duce lipsă. În perioada rece am observat că scobarul răspunde foarte bine la nadă, în special la viermuşi. Eu folosesc argila sau mămăliga, în amestec cu viermuşi, fac bile de mărimea unei portocale pe care le arunc în amonte de locul unde pescuiesc. Când ajung pe fundul apei, bilele se desfac şi astfel se creează un pat de nadă. Acest mod de nădire este foarte folositor în cazul în care pescarul vrea să scape de specii nedorite (beltiţă, oblete) dar şi pentru a reduce cantitatea de viermuşi folosită la nădit. Odată ce am reuşit să atragem bancul de scobar pe zona nădită, speciile deranjante (pietroc, beltiţă, oblete) pleacă. Localnicii pun în cârlig îndeosebi bobiţe de mămăligă (dimensiuni mici) amestecate cu pâine.
Echipament
Se foloseşte cu predilecţie bologneza de 4-5 metri lungime dar, în condiţiile pe care le oferă canalul, se poate utiliza foarte bine şi o vargă uşoară. Fiind un pescuit de fineţe plutele folosite nu trebuie să depăşească 1-1,5 grame portanţă. Datorită faptului că momeala trebuie târâită pe substrat este recomandat folosirea plutei tip morcov. Firele să fie subţiri (0,12-0,14) recomandat fiind un forfac de 0,10-0,12 milimetri flurocarbon, avantajul este invizibilitatea acestuia în apă. Scobarul se ştie că are prostul obicei de a scuipă cârligul cu momeală din gură. Acest lucru se datorează în special plumbajului folosit de aceea plumbajul culisant este foarte util. În momentul în care trage de momeală, scobarul nu simte rezistenţa plumbului, cea ce-l determină să muşte mai curajos din cârlig.
Secrete scobăreşti
Fiind un peşte capricios, înţeparea se execută chiar şi atunci când pluta face stopuri sau se leagănă suspect. Atenţie să nu subestimaţi puterea scobarului, fiind un peşte căruia-i place curentul, are destulă energie pentru a pune probleme în timpul drilului. Un alt factor important este stabilirea adâncimii, pentru a şti cât să coborâm cârligul astfel încât să târâie pe fundul apei doar el şi prima alică. Plumbul culisabil nu trebuie să atingă fundul apei, astfel beneficiem de trăsături false, pluta scufundându-se foarte uşor. Trebuie avut un control direct şi permanent asupra liniei de pescuit, pentru a facilita o înţepare rapidă. O problemă ar mai fi nodurile apărute atunci când pescuim pe râu. Cel mai uşor se fac noduri atunci când avem doar o alică şi un plumb culisant. În situaţia în care avem minim două alice şi un plumb culisant, formarea nodurilor la aruncare este atenuată. Asta este teorie, practica se face pe apă, la orice partidă de pescuit, indiferent de rezultat, avem câte ceva de învăţat. Până săptămâna viitoare eu vă doresc tradiţionalul fir întins şi cât mai multe capturi.
Cu stimă si respect pentru redacţia Impact în Gorj,
Claudiu Fiu.
