Raluca Georgiana Dinulescu are 17 ani și este una dintre sportivele din Gorj care a obținut, prin multă muncă și perseverență, numeroase medalii la importante campionate și concursuri! Adolescenta este originară din comuna Bumbești-Pițic, dar din 2012 locuiește în orașul Orșova. Aici învață, se antrenează. De-a lungul anilor a câștigat numeroase medalii la atât la campionatele naționale, cât şi la cele europene. De câteva luni, Raluca Dinulescu se află în cantonament, la Năvodari. Vă invităm să lecturați un interviu despre o copilă care a învățat că pentru a ajunge campion este nevoie și de sacrificii, dar mai ales de multă muncă!
Reporter: Ce ne poți spune despre familia ta, Raluca?
Raluca Dinulescu: Fac parte dintr-o familie frumoasă, mai am un frate care lucrează în Anglia. El are 22 de ani și mai am și o surioară de 13 ani! Părinții sunt casnici, se ocupă cu treburile gospodărești. Din punct de vedere al susținerii, ei sunt cei care îmi ridică moralul, care mă încurajează să merg mai departe după fiecare antrenament sau concurs care nu a fost așa cum mă așteptam! Familia pentru mine înseamnă totul, este stâlpul pe care mă bazez mereu!
Rep.: Ce unitate de învățământ frecventezi?
R.D.: În prezent sunt înscrisă la liceul Teoretic „Traian Lălescu” din Orșova, la profil sportiv, dar din cauza faptului că sunt la lotul național, cantonamentul meu se desfășoară la Năvodari, Constanța și sunt detașată cu școala aici, dar liceul de la Orșova rămâne bază mea de învățătură!
Rep.: Ce rezultate ai la şcoală? Ce materii preferi?
R.D.: Antrenorii ne spun să ne bazăm și pe școală, nu doar pe sport și de asta am și note bune la învățătură! Cel mai mult prefer limba română, este și materie de bac și trebuie să îmi dau interesul pe această ramură!
Rep.: Ce planuri ai după absolvirea liceului? Te ai gândit ce meserie/carieră ai vrea să urmezi?
R.D.: M-am gândit ca după terminarea liceului, să mă înscriu la o facultate de educație fizică și sport. Mi-aș dori ca pe viitor să lucrez tot în domeniul sportului!
Rep.: De când practici canotajul?
R.D.: Practic acest sport de 4 ani și 4 luni! Totul a început la școală, pe la începutul clasei a VII a, când o sportivă de la Orșova, Ionela Popescu, a venit la noi la școală din Bumbești în selecție pentru fete cu parametrii. A intrat în clasă, îmi aduc și acum aminte eram la ora de matematică, a întrebat dacă sunt fete înalte, eu auzind m-am ascuns mai într-o parte. Profesoara, știind că eu eram cea mai înaltă din școală, mi-a zis să mă ridic în picioare. Sportiva m-a întrebat dacă vreu să fac canotaj și ce înălțime am. Eu i-am spus că nu am auzit de acest sport și că nu vreau! Mi-a spus să merg cu ea (…) mi-a povestit pe scurt de canotaj și brusc m-am răzgândit! Dintr-o dată eram foarte entuziasmată și ajunsă acasă i-am spus mamei ce s-a întâmplat. Ea râdea, credea că glumesc, dar după două săptămâni mi-am făcut bagajele și pe 28 octombrie 2012 am plecat spre Orșova! De atunci sunt legitimată la Clubul Sportiv municipal Drobeta Turnu severin!
Rep.: Cât de greu ți-a fost să pleci de acasă la Orșova?
R.D.: În momentul în care am plecat la Orșova părinții nu erau acasă, erau la muncă prin țară și îmi părea rău că nu pot veni cu mine, dar după o lună au venit la Orșova! În toți acești ani mi-a fost greu fără ei, mai ales că merg acasă doar de Crăciun și 2 -3 săptămâni în luna septembrie, când se încheia anul competițional, cam o lună jumătate de liber pe an, în rest cantonament continuu!
Rep.: Acum ești în cantonament la Năvodari. Cât vei stă aici?
R.D.: Din luna octombrie sunt în cantonament la Năvodari, voi continua să stau aici până la începutul lunii aprilie, când voi pleca la Timișoara. Acolo se desfășoară campionatul național de fond, apoi urmând să plec la Snagov, acolo mă voi antrena pentru un loc într-o barcă cu direcție către Campionatul European din Germania. Pregătirea decurge bine, antrenorii sunt buni, noi evoluăm, totul este bine! (…) Canotajul pentru mine înseamnă viață mea de zi cu zi, mă trezesc, merg la înviorare, mă întorc iau micul dejun, merg la școală, vin iau prânzul, mă odihnesc, apoi ies din nou la antrenament, seara-cina, învăț, vorbesc cu cei de acasă. În medie, iarna facem cam 4 ore de antrenament pe zi, iar când se apropie sezonul cald, desfășurăm peste 6 ore de antrenament! 6 zile pe săptămâna ne antrenăm, iar duminică avem liber!
Rep.: Ce medalii ai obținut?
R.D.: În țară am concurat în fiecare an la campionate naționale, luam medalii, anul trecut, însă, am luat bronzul la Europenele din Lituania împreună cu colegele mele din barca de 8+1. Medaliile sunt cele care mă fac mândră, dar cel mai important este locul 3 în Lituania! Au fost și premii în bani. Primăria de acasă, Consiliul Județean Mehedinți, federația română de canotaj au avut grijă ca meritele mele să fie răsplătite!
Rep.: După opt luni de canotaj, acum ani buni, câștigai prima medalie!
R.D.: Da, este adevărat, după 8 luni de canotaj am câștigat prima mea medalie la Campionatul Național de la Năvodari. O să țin minte ziua aia mereu! Era prin 2013. Nu știam eu prea multe despre acest sport, dar cert este că îmi doream o medalie! Venisem pe locul 2, Doamne, ce mândră eram! Nu mă puteam stăpâni! Anul acesta îmi doresc să particip la Campionatele Europene și Mondiale și să îmi cânte imnul, vreau să fac mândră țara prin muncă și dăruirea mea zilnică!
