„Fiind pensionar, mi-e foarte greu să vorbesc despre această categorie socială care a muncit toata viaţa, cu dăruire, cu conştiinţă, cu patriotism, cu cinste şi corectitudine în speranţa că va atinge dezideratul major al comunismului « de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”. Ce speranţă să mai aibă pensionarii de la acest regim care a fost ales pentru a pune umărul la atingerea scopului suprem de reducere a populaţiei globului? Aceste drepturi, privind recuperarea asigurării de sănătate, reprezintă nişte zgure pe masa unui pensionar. În acest caz, guvernarea deprofesionalizată şi rău intenţionată este de condamnat pentru atitudine nu pentru valoarea acestor taxe suplimentare pe nişte venituri şi aşa umilitoare care sunt contribuţia pensionarilor de o viaţă. Se vor da poate până la alegerile parlamentare, ca praf în ochi, că şi aşa este o sumă de câteva zeci de milioane de euro. Dar nu aceasta este marea problemă a pensionarilor, care au devenit importanţi doar în an electoral. Problema lor, chiar şi pentru cei « sănătoşi » (dacă se poate spune că un bătrân e sănătos) este legată de un trai decent (hrană, căldură, acces la telefon şi TV) la un organism slăbit care-şi priveşte orizontul speranţei de viaţă cu ochii înlăcrimaţi. Dacă ne referim la majoritatea care sunt bolnavi, medicamentele şi asistenţa medicală constituie povara unor blesteme de generaţii, chinurile devenind un mod normal de viaţă. Doar anotimpurile prietenoase ne pot ameliora starea de disperare şi culoarea bacoviană din faţa ochilor! Le doresc tuturor pensionarilor gorjeni sănătate, sănătate şi iar sănătate, fiindcă „Sănătatea-i cel mai preţios tezaur/Câtă fericire gustă un bolnav în pat de aur?”, spunea Vasile Militaru” Nicu Bercea
„Cred că Guvernul ar trebui să se gândească mai mult la pensionari, cei care au muncit o viaţă întreagă pentru ca acum să ajungă c au ajuns. Cred, însă, că şi tinerii ar trebui sprijiniţi financiar. Cred într-o lume mai bună, în general, fără aceste disensiuni…” anonim
