Rodica Georgescu are 38 de ani, este mamă a doi copii şi este fericită. Aşa are trebui să sune povestea ei, a oricărei mame şi soţii, doar că realitatea pentru Rodica Georgescu este cu totul alta. Fiecare zi este o luptă pentru supravieţuire, după ce, acum câţiva ani, destinul începea să fie pentru ea un şir amar de provocări. A suferit o operaţie de amputare a piciorului drept, face chimioterapie şi tot ce îşi doreşte este o proteză performantă pentru picior, dar nu are banii necesari.
Povestea Rodicăi Georgescu a început acum aproape cinci ani, după naşterea celui de-a doilea copil, un băieţel de patru ani, când problema la unul din genunchi s-a agravat. A fost diagnosticată cu tumoră malignă cu celule gigant iar după mai multe tratamente, chimioterapie şi două operaţii, a ajuns la amputarea piciorului. De un an de zile se ajută cu cârje şi o proteză de probă, mult prea rudimentară şi incomodă, care nu-i foloseşte la prea multe. După ce am născut pe băieţel, am observat o umflătură la genunchiul drept. Am crezut că e de la cezariană, am făcut mai multe tratamente, chimioterapie şi două operaţii în 2009, prima în ianuarie, a doua, în iulie. După control am fost diagnosticată cu neoplasm, tumoră malignă cu celule gigant, am făcut radioterapie, dar RMN-ul nu îl pot face până nu termin citostatice”, a explicat simplu Rodica. Nu stă singură, iar faptul că are o familie alături de ea înseamnă enorm. Are nevoie de ajutor în fiecare zi, dar îi are pe soţ şi pe socri alături. Şi mai are ceva alături, care, deşi nevăzut şi de neatins, le simte toată fiinţa ei, optimismul şi spiritul de luptător. Mai are de luptat şi de câştigat bătălii în războiul declarat bolii nedrepte, dar vrea să îşi păstreze cumpătul, mintea limpede şi inima senină. Îi este şi aşa destul de greu să le explice băieţelului de patru ani şi fetiţei de 12 ani, de ce nu îi poate însoţi şi prin ce trece. Pentru ei duce această luptă cu un destin care nu a întrebat-o niciodată ce vrea. Acum, nu vrea nimic mai mult decât o proteză care să-i permită să-şi ducă băieţelul de patru ani la grădiniţă. O face, cu greu, şi acum, dar în cârje şi trebuie să-i explice că nu-i poate cuprinde mânuţa de copil în palma ei.
De la stat, o singură tranşă de bani, pentru două proteze
De la Casa de Sănătate Gorj a primit un ajutor de 5.500 de lei. Numai prima proteză a costat peste 4.000 de lei, iar pentru a doua, trebuie să suporte singură diferenţa. Indemnizaţiile de handicap şi ajutor de însoţitor sunt singurele ei venituri, dar cheltuielile sunt multe şi tratamentele costă. Nu se plânge prea mult, are familia aproape, dar ştie că nu este suficient. „Am indemnizaţia de invaliditate grad I, de 290 de lei, iar cea de însoţitor este de 550 de lei, mai am alocaţiile copiilor de 800 de lei şi salariul soţului care lucrează. Cum am reuşit nu ştiu, dar şi la prima proteză am mai suportat nişte cheltuieli pentru a o îmbunătăţi, să o pot folosi cât de cât. Altfel este ţeapănă, nu te poţi mişca şi nu se îndoaie. de fiecare dată când mă duc la chimioterapie, este un chin pentru mine”, a explicat femeie. Proteza de probă este garantată un an de zile, mai spune Rodica Georgescu, iar termenul a fost respectat. Pentru o altă proteză şi una performantă, nu are decât 1.100 de lei, cât i-a rămas din suma primită de al Casa de Asigurări de Sănătate, iar costurile ajun la zeci de mii de euro. Ce vină are ea pentru o astfel de soartă?! Nici una şi îşi repetă în fiecare clipă acest lucru, dar mai ştie şi că această soartă i-a dat o familie iubitoare şi doi copii pentru care trăieşte încă. Nu se dă bătută, pentru că are doi copii care-i dau forţa de a merge înainte. Duce mai departe lupta şi speră ca oamenii cu posibilităţi şi cu suflet mare să o ajute. În fond, nici nu cere prea mult, pentru că ştie ce o aşteaptă. Lupta cu boala nu s-a terminat, trebuie să facă o reevaluare de-abia după ce termină tratamentul cu citostatice, iar atunci va şti dacă tumora s-a retras sau nu. Între timp, viaţa care curge pentru unii cu repeziciune, pentru ea capătă alt ritm şi se umple de zâmbetul copiilor la care priveşte în fiecare zi. Când am întâlnit-o aceştia erau la şcoală şi grădiniţă, dar de acolo, ştiu că şi ei se gândeau la mama care-i aşteaptă cu drag acasă.
Pentru cei care doresc şi pot să o ajute pe Rodica, există un cont deschis la CEC BANK, Târgu-Jiu
COD IBAN:RO57 CECE 0001 9462 7084 5011
