Amplasate în puncte strategice, cu precădere în zonele de deal, în afara localităților, culele formau în vechime lanțuri de semnalizare a pericolelor. Aria de răspândire a lor se întindea și asupra zonelor de câmpie, până aproape de București, însă culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase, au dispărut. În Gorj au existat 24 în total, astăzi mai fiind în picioare opt, unele în stare de degradare.
Potrivit datelor prezentate pe site-ul www.kule.ro, termenul derivă din cuvântul turcesc „kula” care înseamnă turn. „În arhitectura românească definește un anumit tip de locuință fortificată, cu volumetrie simplă și compactă, cu plan pătrat sau dreptunghiular, având două sau trei nivele, cu rol de apărare și veghe, dar și de locuire. Culele au apărut în perioada de sfârșit al secolului XVII și început al secolului XVIII din nevoia de apărare a micii boierimi din mediul rural, pe fondul unei stări de nesiguranță dată de presiunea pașalelor de la sud de Dunăre, în contextul intensificării dominației otomane și a slăbirii autorității de stat. Intervalul în care au fost ridicate culele corespunde, în linii mari, cu cele 40 de domnii fanariote din Țara Românească, dar rolul și înfățișarea lor sunt prefigurate de unele case boierești anterioare perioadei respective. Cele mai recente cule sunt ridicate la începutul secolului XX”, arată site-ul menționat.
Unul dintre cele mai importante monumente istorice de acest gen din județul Gorj, actualmente cea mai mare și mai bine păstrată construcție de acest tip din Oltenia este Cula de la Curtișoara, cunoscută și sub numele de Cula Cornoiu, scrie Agerpres. Respectivul edificiu a reprezentat nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Muzeul Arhitecturii Populare Gorjenești de la Curtișoara. În apropiere se află Biserica Sfântul Ioan Botezătorul și de jur împrejur, pe o suprafață de aproximativ 12 hectare, sunt dispuse într-un cadru pitoresc numeroase construcții care au păstrat specificul arhitecturii populare din zona Gorjului, case din zona de sub munte, din zona de câmpie, pivnițe, pătule. Conform descrierii realizate de arhitectul Iulian Cămui în numărul 2/1982 al Revistei „Litua”, Cula Cornoiu a fost construită încă din prima jumătate a secolului XVIII și a fost lăsată moștenire de Radu Piștescu (bătrân și fără copii) logofătului Cornea din Târgu-Jiu (1786) împreună cu toată averea.
Despre cule
În timp, meterezele culelor s-au transformat în ferestre, rolul defensiv s-a diminuat în favoarea celui de locuit. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unele cule au suferit mari transformări, fiind înglobate în conace boierești, adaptate unor nevoi moderne de confort. În prezent se mai păstrează cule în județele Gorj, Mehedinți, Vâlcea, Dolj, Olt, Argeș și Teleorman. O parte dintre acestea fiind în uz, în circuit public sau privat, se află într-o stare bună de conservare. Din păcate, unele sunt abandonate, fiind în stare rea sau chiar în pericol de prăbușire, scrie Agerpres. Cule reprezentative, restaurate și corect puse în valoare se află în cadrul complexelor muzeale de la Măldărești și Bujoreni din județul Vâlcea, Curtișoara în județul Gorj și Mioveni în județul Argeș. Județul Gorj deține cele mai multe cule aflate în circuitul public sau privat, opt la număr, unele dintre cele mai reprezentative și mai bine conservate fortificații fiind culele de la Curtișoara și de la Cartiu aflate în administrarea Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” și cula Glogoveanu.
