Au trecut deja opt zile de la deschiderea simpozionului de sculptură de la Târgu-Jiu. Atelierele Brâncuși au creat cadrul perfect pentru cei șase artiști cu mare experiență internațională. Evaluarea inițială a lăsat locul rapid acțiunii directe asupra pietrei. Andezitul se lasă greu lucrat. Este cea mai dură piatră pe care mâna sculptorului o poate supune ideii creatoare. Pentru unii dintre ei este prima confruntare cu acest material, însă admirația pentru Brâncuși îi face să depășească orice dificultate.
Colin Figue, sculptor englez, stabilit în Portugalia din 1979, vorbește despre legătura specială pe care a avut-o cu arta lui Brâncuși încă din studenție. Lucrarea pe care o va realiza la Târgu-Jiu va reflecta, în primul rând, admirația sa pentru marele sculptor român: „Primul lucru pe care îl am în vedere este omagiul pentru Brâncuși, pentru că el este foarte important în viața mea de sculptor, încă din perioada de studenție. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge aici. De fapt, eu sunt la final de carieră… să vin aici, după atâția ani, este ceva special, ca un cerc care se închide. Al doilea aspect pe care îl am în vedere în lucrarea mea este de a dezvolta temele pe care Brâncuși le-a făcut posibile în sculptura modernă”. Fiind cel mai vârstnic participant la simpozion, îl invităm la un dialog pentru a înţelege mai clar influența pe care arta lui Brâncuși a avut-o asupra creației sale.
– „Lucrările pe care le-ați realizat de-a lungul vieții au fost influențate de Brâncuși sau nu?
– Inspirate? Desigur, în perioada studenției… a fost influență, mai târziu a fost inspirație.
– Ați urmat propriul drum…
– Da… Brâncuși a rămas ca un far, ca o lumină strălucitoare. Deci, lucrarea mea se dezvoltă în jurul unui concept cosmologic, de evaluare a universului, a pământului, a spațiului… Unul dintre lucrurile cele mai importante pentru generația mea a fost călătoria în spațiu. Când eram mic, obișnuiam să alerg de la școală la radio, să ascult despre călătoriile în spațiu, călătoriile în timp, mi-am dorit să călătoresc. A rămas un ideal și vreau să-l dezvolt – călătoria în timp.
– Și veți aduna în această lucrare toate aceste idei?
– Încerc. Câteva zile am fost puțin nesigur că voi putea termina cu bine. Este o piatră foarte tare, în care lucrez pentru prima dată.
– Vă dorim succes”.
De la Bacău la Târgu-Jiu
Gheorghe Zărnescu, originar din Bacău, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București și a participat la numeroase simpozioane de sculptură începând din 1976 și până în prezent. De asemenea, a fost bursier Herder în 1984. Față de Brâncuși spune că are o mare afecțiune: „în primul rând pentru că este de-al nostru, și apoi el a fost primul care a schimbat sculptura. Relația directă (cu marele sculptor – n.n.) este tăietura directă. Eu am vrut ca în piatra asta, așa cum a fost ea, nesimetrică, să bag o structură simetrică, pătrate, chestii din astea… Să o structurez prin simetrie”.
Artistul sticlei a îmbrățișat piatra
Mihai Țopescu, celălalt sculptor român prezent în simpozion, foarte cunoscut pentru creațiile sale în sticlă, spune că s-a întâlnit aici pentru prima dată cu andezitul: „Este un material dificil, dar sper să îmi ofere satisfacție. Este prima dată când lucrez un asemenea material, dar este foarte greu de lucrat. Îmi era mai ușor în atelierul de sticlărie, la 1200 de grade…”.
Fiind târgujian, desigur că opera lui Brâncuși îi este foarte apropiată. Cu toate acestea, nu crede că există o influență a marelui artist în creația sa: „Sigur, putem spune că tot ce este după Brâncuși are influență, dar ceva care să fie legat de Brâncuși, care să… să spui că m-a influențat Brâncuși sau opera lui… direct, nu; indirect te influențează. Brâncuși e Brâncuși, iar sculptura modernă a început după Brâncuși, dovadă Henry Moore, Noguchi, Giacometti, Arp, toți ceilalți se revendică… Ceea ce facem noi acum este după Brâncuși. Este amprenta fiecărui artist, a educației, a mediului, a culturii din care vine…”. Lucrarea mea din acest simpozion va reprezenta „niște energii. Energii strânse… Vreau să mă folosesc de acest material care are o anumită culoare atunci când este lustruit. Veți vedea…”.
Bulgaria vs Gorj
Rumen Dimitrov sau Popa, cum este cunoscut în Bulgaria, este absolvent al liceului de artă din Kazanlak și mai apoi, al St. Cyril and Methodius University din Veliko Târnovo, Bulgaria. Ca participant la numeroase simpozioane de sculptură din întreaga lume, a fost răsplătit cu premii și distincții. La Târgu-Jiu vrea să creeze „Last drop/ Ultima picătură”. Aceasta „este simbolul unei lacrimi care curge dintr-o ramă, un cadru. Este o lucrare inspirată din forța lui Brâncuși”. Artistul reia subiectul pe care l-a tratat chiar anul acesta, la un simpozion din India: „Acum vreau să fac o picătură care cade de pe un cadru, ca un fel de poartă. Este o formă perfectă, ca un cerc, te poți juca în diferite moduri cu ea. Îmi place să lucrez această piatră și după ce voi polisa picătura, va fi foarte frumoasă”, a mai spus Dimitrov.
A trecut „mări și oceane”
Shan-Chi Teng, sculptorul din Taiwan, spune că este o onoare să participe la „tabăra de creație de la Târgu-Jiu, orașul natal al maestrului internațional Brâncuși. Se simte dragostea și respectul pentru artă aici. Conceptul creativ al lucrării este acela de a aduce un omagiu liderului, simt stilul maestrului în aer”. Prin lucrarea sa, numită „Arta, ca sublimare”, consideră că arta și cultura sunt în mod constant interactive, concepând și acumulând treptat energie pozitivă.
Sculptorii japonezi au fost o prezență constantă în primele tabere de sculptură organizate la Târgu-Jiu. Anul acesta, arta plastică niponă este reprezentată de Yoshin Ogata, absolvent al Academiei Naționale de Arte Frumoase din Milano, cu „escale” la Florența, Roma și Carrara. A rămas să locuiască în Italia, dar lucrările sale pot fi întâlnire în lumea întreagă. Printre acestea se numără două lucrări monumentale la Aswan (Egipt) și Abu Dhabi (Emiratele Arabe), dar și sculptura monumentală „5 cercuri” pentru Parcul Olimpic din Beijing (China).
L-am întrebat ce apreciază la Brâncuși, dar și ce a urmărit de-a lungul carierei sale artistice. „Îmi place simplitatea operei lui Brâncuși. Și eu caut să simplific. În lucrările mele apare mereu apa, ca element natural. Personal, mi-a plăcut apa de când eram mic. Am avut chiar experiențe ca pescar, timp de un an de zile, cu mult timp în urmă. Oceanul este foarte important pentru mine și apa, în general, este o continuă inspirație pentru mine”, a spus artistul nipon.
Adina Andrițoiu
