Robert Gavrilescu, persoană imobilizată în scaunul cu rotile încă din copilărie, a povestit, într-o postare pe Facebook despre greutățile pe care le întâmpină pentru a avea o viață normală. Acesta spune că ajutorul pe care-l primește de la stat, în sumă de 340 de lei, nu acoperă nici pe departe costurile pe care trebuie să le suporte în plus o persoană cu nevoi speciale.
Robert Gavrilescu a dat exemplul unei perspoane cu handicap care dorește să aibă propria mașină adaptată și care vrea să obțină permisul de conducere pentru a o conduce. Dragi mei, azi vorbim despre «drepturile» unei persoane cu dizabilități din România. Legea 448\2006 conferă aceste drepturi. Azi vorbim despre autovehicul. Comparăm drepturile unui șofer normal și drepturile unei persoane cu dizabilități și să vedeți și voi cine iese în avantaj și cum o lege care conferă drepturi, obligă la extracosturi și obligații mult mai mari pentru o persoană cu dizabilități. Am cumpărat o mașină ca orice cetățean. Suntem scutiți de impozit și rovinietă, plătim R.A.R. 450 ron, numere roșii și asigurare plus traducere acte 300 ron. Asigurarea este de 720 ron pe an la un motor de 1.9 TDI, plus numere definitive (la cerere 85 ron plus o taxa de 13 ron). Până aici toți șoferii suntem egali, dar acum vine scutirea la rovinietă care este de 120 ron si impozit la primărie care pentru mașina mea este de 180 ron, deci 300 Ron scutire. Dar noi avem adaptarea, care costă 1250 Ron, plus combustibil Tg. Jiu – București și retur pentru adaptare. La un calcul simplu reiese că o persoanaă cu dizabilități are un cost de 1300 ron plus față de un șofer normal din Romania …Deci unde sunt drepturile?“.
A urmat școala de șoferi în București
Robert Gavrilescu povestește și cum a reușit să obțină permisul de conducere. El a fost nevoit să mergă în București ca să urmeze școala de șoferi, pentru că în Târgu Jiu nu există mașină adaptată pentru persoanele cu handicap. Costurile au fost, evident, mult mai mari. „O altă problemă este școala de șoferi. Am făcut școala în București, pentru că acolo era mașina adaptată și omologată. Școala costa în 2008, 1.000 Ron pentru elevii normali. Pe mine m-a costat 1500 de lei. Trebuia să vină mașina să mă ia din fața locuinței. Plus un cost de 1.000 de Ron viața în București că trebuia să mai și trăiesc, deși am avut norocul să stau la niște prieteni care nu mi-au luat chirie și nici bani pe mâncare. Deci, care și unde sunt drepturile persoanele cu dizabilități? Nimeni nu înțelege că pentru noi viața e mult mai scumpă decât la un om normal. Un om normal din București plătește 1.000 de lei școala de șoferi la care se adaugă micile cheluilei ( bilet de metrou sau de autobuz ). Eu persoană cu dizabilități din Târgu Jiu am am plătit în total pentru școala de șoferi 2.500 de lei. (…) România, muțlumesc pentru drepturi!“.
