În vreme de criză oamenii nu mai aleg pentru ei, cum să trăiască. O fac fie autorităţile locale, fie directorii instituţiilor, fie guvernanţii, care dau legi peste legi, în speranţa că viitorul „va suna mai bine”. Cum şcoala sau instituţiile publice „fabrică” şomeri pe banda rulantă, aceştia sunt nevoiţi să găsească alternative şi astfel, pentru mulţi dintre ei, groapa de gunoi sau ghenele, din spatele blocurilor devin adevărate surse de hrană. În Târgu-Jiu, nu există ghenă de gunoi, care dimineaţa devreme, să nu fie „vizitată” de astfel de oameni, care ar face orice pentru un colţ de pâine.
În România totul este posibil. O demonstrează în fiecare zi oamenii a căror soartă merge spre mai rău, de când cu disponibilizările „dirijate” de guvernanţii noştri. În Târgu-Jiu acelaşi fenomen, pe care îl întâlneşti inevitabil, în mai toate judeţele, oameni cu familii, care pentru o bucată de pâine, devin „cei mai buni prieteni” ai gunoaielor, a resturilor menajere, aruncate de familiile înstărite. Pe Aleea Teilor, peisajul din spatele blocurilor devine parcă desprins din filmele acelea americane, în care se prezintă sfârşitul lumii şi toţi oamenii, trebuie să facă ceva să supravieţuiască. Ghenele de gunoi sunt practic „asaltate” de oamenii săraci, pentru care orice bun contează, fie el cât de mic. Înarmaţi cu saci de plastic sau cărucioare improvizate, oamenii adună tot ce se poate, de la pet-uri, până la resturi alimentare şi haine. Şi ca o lecţie bine învăţată, cei mai mulţi sortează astfel de lucruri, pe care mai apoi fie le vând, fie le opresc. În centrul oraşului, situaţia se prezintă la fel, oamenii au devenit devoratorii gunoaielor, fără însă să le pese ce spun oamenii din jurul lor. Pentru mulţi, cuvântul „ruşine” nu mai există. Pentru ei există doar cuvântul „trebuie”. Şi pe strada Minerilor acelaşi peisaj, alţi oameni, şi peste tot cam la fel. Şi tomberoanele din spatele supermaketurilor sunt „mană cerească” pentru astfel de oameni. În acestea sunt multe legume şi fructe, care nu s-au stricat. Doar pentru că nu îndeplinesc un standard de calitate sau de mărime, nu înseamnă că nu sunt bune. Dacă nu ai şti de unde sunt şi cineva ar veni să ţi le dea ai spune mulţumesc şi atât, pentru că alimentele sunt practic intacte şi chiar nu ţi-ai da seama de „provenienţa” lor. Lecţia asta, o ştiu doar ei, cei care zi de zi răscolesc prin mormanele de gunoi.
Povestea din spetele poveştii
Fiecare om are câte o poveste, iar aceste poveşti, uneori pot fi mai mult decât tragice. Marian Florin, este unul dintre protagoniştii acestei poveşti. Poliţiştii comunitari l-au găsit în magazia unui bloc din buricul oraşului. Atunci când povesteşte ce i s-a întâmplat ţine capul plecat, de teamă să nu i se citească durerea de pe faţă. Are doar 36 de ani, dar pare un om în etate. Atunci când s-a căsătorit, Marian, originar din Stăneşti, avea un viitor promiţător. O casă, mai târziu doi copii, iar în timp, un laborator de patiserie, toate numai ale lui. Însă visul acesta frumos a devenit brusc un coşmar când, din cauza unor neînţelegeri, soţia a înaintat actele pentru divorţ, reuşind să obţină şi casa şi copiii. Acum e nevoit să umble pe străzi pentru că nu mai are nici părinţi şi nici fraţi cărora le poate cere o mână de ajutor. Şi-a amenajat, în magazia unui bloc, un pat din haine, în care doarme împreună cu Gheorge Mărgulescu, un alt „client fidel” al poliţiştilor comunitari. Nea Gheorghe, originar din comuna Turburea, locuieşte de nu mai puţin de şapte ani pe străzile din Târgu-Jiu. Povesteşte aproape zâmbind situaţia cu care se confruntă, pentru că spune el, s-a obişnuit. ,,Am locuit o perioadă bună de timp la Turburea, împreună cu fratele meu. Pentru că părinţii au murit, a trebuit să împărţim casa. Nu am avut bani pentru taxa de succesiune şi fratele meu m-a dat afară. A rămas acolo cu familia lui, iar eu bântui străzile din Târgu-Jiu”. Bărbatul, în vârstă de 53 de ani, a lucrat ca petrolist, dar şi ca miner. În gara din Târgu-Jiu, un loc „sigur” pentru oamenii străzii, poliţiştii comunitari au dat peste Marin Belu, originar din judeţul Dolj. Cazul acestuia a fost poate cel mai impresionant caz cu care s-au confruntat oamenii legii. În vârstă de 55 de ani, nea Marin susţine că locuieşte pe stradă de aproape şase luni, când tot ce a gonisit într-o viaţă s-a dus pe ,,apa Sâmbetei”. A lucrat ca operator chimist la Electroputere, un loc de muncă ce îi oferea posibilitatea unui trai bun. Locuia în Filiaşi, dar se pare că neînţelegerile cu o mamă vitregă l-au determinat să îşi părăsească locuinţa. Mai stă uneori pe la verişoara din Târgu-Jiu, dar foarte rar, pentru că, spune el ,,are o soacră foarte rea, care nu prea mă suportă. Îmi mai dă să mănânc din când în când”. Aceste poveşti au fost deja prezentate în paginile cotidianului nostru, da se pare, numărul acelora care aleg gunoiul ca sursă de hrană, permanentă, s-a dublat. Alte poveşti şi alte cazuri, care par desprinse din filme, sunt expuse în faţa noastră, sub ochii noştri.
Nu există lege care să interzică „scormonitul” prin gunoaie
Potrivit şefului Poliţiei Locale Gorj, Ion Tudor „situaţia devine una alarmantă, de la zi la zi. Cei care caută prin gunoaie au devenit din ce în ce mai mulţi. Sigur dacă îi prindem îi amendăm, dar nu pentru fapta în sine, aceea că scormonesc prin gunoi, ci pentru că îl împrăştie, în toate părţile şi cetăţenii sesizează astfel de lucruri. Amenda poate ajunge până la 500 de lei, la fel şi pentru aceia care aruncă gunoiul în locuri nepermise”. Omenii nu vin la ghenele de gunoi, doar pentru a mânca. Unii şi-au dezvoltat adevărate afaceri, din „adunatul” gunoiului. Lucrurile pe care noi le credeam inutile şi pe care le aruncăm, pentru ei aceste lucruri par adevărate valori. Haine, încălţăminte, scaune, mese dar şi alte bunuri ajung pe piaţa second-hand, tocmai din cauza acestor oameni. Alţii, vin la ghenele de gunoi, pentru a lua doar resturile alimentare, pentru a hrăni animalele. Pentru un motiv sau altul oamenii ajung fiare, în lupta lor cu viaţa. Nu le e teamă de viitor, trăiesc prezentul şi se bucură pentru lucrurile mărunte. Pentru oamenii de acest fel, pentru oamenii gunoaielor, lumea a devenit demult o junglă, în care trebuie să facă orice să supravieţuiască.
