Adrian Dinescu este directorul unei televiziuni din Timişoara. Părinții acestuia sunt din zona Băii de Aramă, iar el s-a născut în București. Acesta trăiește în Timișoara de mai mulți ani. El conducea o mașină cu numere de București și chiar era încântat de respectul din partea celorlalți participanți din trafic, asta până când s-a urcat la volanul unei mașini cu numere din Gorj. Comportamentul șoferilor s-a schimbat radical doar pentru că aceștia credeau că este gorjean. Adrian Dinescu nu credea că există atâta discriminare față de olteni.
Iată ce a povestit Adrian Dinescu pe pagina sa de Facebook: „Mărturisesc sincer, auzisem multe în sensul celor pe care le voi scrie. Însă, mai zâmbeam, mai treceam peste şi nu le luam în serios, deşi o vagă bănuiala aveam. (…) «Bat» Timişoara toată ziua, de doi ani. La capitolul plusuri, remarcasem ceva admirabil faţă de Bucureşti, anume că, dacă eşti pe banda din dreapta şi se întâmplă să rămâi primul la semafor, chiar dacă vrei să mergi înainte, oamenii sunt calmi, chiar dacă cel din spatele tău vrea să vireze şi aşteaptă liniştit.
Dacă încerci să faci asta la Bucuresti, câte claxoane şi înjurături îţi auzi … no comment! Dar, spre deosebire de Timişoara, Bucureştiul este extrem de paşnic cu indicativele numerele altor judeţe. Abia acum începe povestea:
Până în urma cu aproximativ o lună, am circulat cu maşina mea, înmatriculată, fireşte, pe Bucureşti. Sincer, n-au fost probleme. Însă întâmplarea face că a trebuit să o las acasă şi, venind cu avionul, circul de câteva zile cu una cu numere roşii de… GORJ !! Măi, fraţilor, atâtea înjurături, şicane, flash-uri la semafoare, vorbe spuse cu năduf, nu mi-au auzit urechile în perioada asta, de când mă ştiu! Inclusiv în parcarea unui centru comercial, a ţinut o doamna foarte «amabilă» să îmi spună: «Domnul de la Gorj, puteţi să puneţi maşina puţin mai încolo să avem şi noi loc, cei de la Timişoara»!!! Acesta a fost de fapt începutul. Nu mă dezmeticisem încă asupra faptului că eu eram… «domnul de la Gorj!!!» ….
Măcar eram «domnul»!!! Nu am intenţia să dau numere de maşini sau poze. Nu sunt pro-vrajbă. Dimpotrivă. Dar nu este ceva firesc ce se întamplă. Era la semaforul de la hotel Continetal un nene bine făcut cu o maşinărie Mercedes break de prin 96…, dar, na! Era de Timiş! Era în spatele meu şi atât m-a claxonat la acel semafor, deşi era rosu, că nu m-am abţinut să îl intreb, ce are? Raspunsul? «Aţi umplut toţi Timişoara, aia am!!!» O altă întâmplare amuzantă a avut loc de curând când am fost la Judeţean şi aşteptând pe cineva afară lângă maşină, în spate, nu se vedeau numerele. Opreşte un nene lângă mine, şi îmi spune ceva de genul «Nu vă supăraţi….», dar nu am înţeles şi restul.
Bunul simţ m-a determinat să îi şi răspund, dacă tot m-a întrebat ceva, şi, vrând să aflu ce anume, m-am dat într-o parte să îl rog să repete. Surpriză! Mişcandu-mă, s-au văzut mare numerele de GORJ! Şi…s-au schimbat atât privirea, cât şi tonul: «AUZI, BĂ’, MAI OCUPI LOCUL ĂSTA DE PARCARE SAU AI DE GÂND SĂ PLECI?» Acum… eram doar «Bă»! Dispăruse…«domnul!!» Adevărata politeţe, ce să mai vorbim! Frumuseţea însă a venit ieri. Dincolo de faptul că un nene cu un microbuz de Timiş a ţinut morţiş să-mi vină faţă în faţă pe o străduţă între blocuri şi să oprească la 2 metri spunându-mi că eu trebuie să îi fac loc – nu ştiu de ce, până la urmă tot el a dat cu spatele să mă lase, dar m-a taxat în limbajul aferent-, am ajuns şi la sediu unde este o alee de cca. 25 metri care duce în curte. Un puştiulică îmi blocase calea de acces şi, neavând ce face, am răspuns şi eu cu nesimţire la nesimţire, parcând în spatele lui. Dupa 2 ore, mă cauta disperat să îmi spună că l-am blocat şi că nu mai e loc de noi, că cum îmi permit eu să-l blochez??? Deşi eu stau acolo şi nu el?!!! Măi, oameni buni!
Până nu demult, mai văzusem o chestie pornită cu maşini de MH şi GJ parcate printre blocuri. Ştiţi indicaţiile de atunci şi nu revin eu la ele. Până una, alta, nu ştiu câţi din Timiş sunt get beget din Timiş. Însă tendinţa care se manifestă acum nu face cinste oraşului. Fireşte, nu generalizez, pentru că sunt şi oameni admirabili aici care nu au nici o tangenţă cu astfel de practici şi concepţii, însă, ca idee, dacă vrei să te identifici ca fiind din Timişoara, trebuie să dai dovadă de multă calitate şi prin tot ceea ce faci, să păstrezi brandul. Timişoara este un brand de ţară! Timişoara se identifică în primul rând cu cultura! Nu ştiu de unde atâta ură, de unde a pornit şi cine o perpetuează sau pentru ce categorie de oameni, dar nu e bună! Ar trebui să vă gândiţi la asta şi la faptul că în maşinile cu numerele alea pot fi oameni…mult mai oameni decât credeţi voi! Şi pot fi oameni care chiar iubesc Timişoara şi fac ceva pentru ea, departe de a se manifesta şi perpetua aceasta stare, total şi nejustificat de aiurea“.
