spot_img
15.7 C
Târgu Jiu
vineri, martie 29, 2024
Altele
    AcasăActualitateGorjeanca Cristina Hoară s-a clasat pe locul III pe țară la examenul...

    Gorjeanca Cristina Hoară s-a clasat pe locul III pe țară la examenul de Rezidențiat. Și-a început cariera la Spitalul „Victor Babeş“

    O gorjeancă a reușit să obțină al doilea cel mai bun rezultat la nivel naţional la examenul de Rezidențiat. Este vorba de Cristina Hoară, în vârstă de 25 de ani, din Bumbești Jiu, care, de la 1 ianuarie, a început activitatea de medic rezident la Spitalul Clinic de Boli infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş“ din Bucureşti. Cristina a obținut 935 de puncte și s-a clasat pe locul al treilea, în fața sa, cu doar un punct în plus, fiind două absolvente de Medicină din județul Dolj.

    Rezultatul foarte bun obținut i-a oferit posibilitatea să-și aleagă un post la Spitalul Clinic de Boli infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş“, care-i va permite să își continue activitatea și după încheierea rezidențiatului.

    „Nu m-am aşteptat, sincer. Nici după ce am ştiut punctajul, care se află imediat, la o oră după examen, pentru că se corectează printr-un sistem automat prin scanner, nu am ştiut pe ce loc sunt, pentru că acea clasificare s-a prezentat după câteva zile. Pe grupurile noastre de Facebook se tot anunţau diverse alte punctaje colosale din alte centre. Am zis că oi fi a zecea, iar când am văzut clasamentul pot să spun că am ţipat de fericire: locul trei pe ţară, dar cu al doilea punctaj. În faţa mea au fost două fete din Dolj cu acelaşi punctaj, 936, cu un punct peste mine. Am fost prima din centrul Bucureşti. Punctajul maxim putea fi de 950“, a spus Cristina Hoară într-un interviu acordat pentru adevărul.ro.

    Cristina a absolvit Colegiul Național „Tudor Vladimirescu“ din Târgu Jiu. S-a calificat la trei faze naționale ale olimpiadei la Biologie, iar în ultimul an de liceu a reușit să obțină și cel mai bun rezultat, locul I, care i-a permis admiterea la Facultatea de Medicină fără examen. În facultate, gorjeanca a primit mereu bursă de merit, iar în doi ani de studiu a reușit să obțină 10 la toate examenele.

    „Ar fi nevoie să fie schimbat sistemul“

    Cristina a precizat că secretul rezultatului remarcabil obținut a fost pregătirea din timp pentru Rezidențiat: „Examenul nu mi-a dat foarte mari emoţii pentru că am trecut prin emoţii similare. Olimpiadele naţionale m-au călit destul de mult prin prisma atmosferei pe care mi-o ofereau, iar în clasa a XII-a la naţională inima îmi era mult mai sus în gât decât la rezidenţiat. Am acordat un timp îndelungat de pregătire. Am început să citesc pe la începutul anului VI. Mi-am dat seama în facultate că trebuie să te apuci din timp de lucrurile care contează. Pe final, am simţit mai mult plictiseală şi parcă nu mai suportam să le citesc a nu ştiu câta oară. La examen mi-am spus că asta este, mă duc ca la un concurs şi privesc ca pe o competiţie. Am încercat să nu mă gândesc la miză. Nu mi-am pus dinainte un „target“ şi cred că nu este bine aşa, pentru că rişti să te dezamăgeşti. Orice punctaj peste 900 este foarte bun, ca idee. Am renunţat la foarte multe ca să mă pregătesc“.

    Gorjeanca a povestit că întrebările nu i-au ridicat probleme deosebite, însă modalitatea de a răspunde la acestea i s-a părut mai complicată: „Pot să spun că probleme mai deosebite mi-a ridicat modul de umplere a bulinelor de pe borderou. Avem un borderou de concurs în care trebuie să umplem nişte cerculeţe corespunzătoare răspunsurilor corecte. Trebuie să fim foarte atenţi pentru că ni se spune că trebuie să le umplem pe toate, iar lucrul acesta, din cele patru ore de examen, dacă stai să aduni, depăşeşte o oră. Cred că problema a fost presiunea timpului. Am terminat grilele cu o jumătate de oră înainte, cu tot cu completatul lor şi m-am mai uitat peste ce nu apucasem să completez. Cred că aici ar fi nevoie să fie schimbat sistemul, pentru că este destul de presant. În rest, grilele nu pun probleme dacă visezi cartea. Pe de altă parte, ca să visezi cartea respectivă îţi ia multă, multă pregătire acasă. Sistemul de examinare nu e ideal, pentru că a cunoaşte foarte, foarte bine cartea respectivă ţine cam prea mult de partea teoretică, de „toceală“, ca s-o spuneam pe-a dreaptă. Nu ştiu ce reflectă cu adevărat cunoştinţele tale. Multe întrebări sunt ţintite pe anumite date, dintr-un anumit tabel. Anumite capitole se contrazic între ele asupra aceluiaşi subiect. Trebuie, câteodată, să te prinzi de unde a fost concepută grila respectivă. Ar trebui să se schimbe în structura examenului. Autorii cred că ar trebui să alcătuiască puţin mai coerent. Chiar e greu şi nu cred că trebuie să reţinem toate informaţiile de acolo pentru că foarte multe sunt informaţii din ghiduri internaţionale pe care medicii specialişti doar le consultă, nu le memorează. Aici cred că trebuie făcută o schimbare. Sunt informaţii care se contrazic“.

    Atrasă de bolile rare

    Cristina a fost atrasă de bolile mai rare, care, în general, sunt aduse în țara noastră de persoane care vin afara granițelor din țări cu o altă climă și alte condiții. Din acest motiv și-a ales specializarea de boli infecțioase. „Am ales-o cu inima mai mult. Prima dată, în anul III, se fac două discipline, virusologie şi parazitologie, care mi-au stârnit interesul. Locul înseamnă că după cei cinci sau şase ani de pregătire în rezidenţiat eşti şomer, cum spune şi presa. Nu este nicio surpriză. Dacă nu îţi alegi un post în care ştii că un anumit spital te va angaja şi după perioada de finalizare a rezidenţiatului, nu mai ai loc de muncă. Ţi se va desface contractul de muncă stabilit pe o durată determinată şi eşti liber să aplici, apoi, dacă se scoate un post la concurs într-un spital sau să pleci în afară ori, dacă ai făcut o specialitate care se caută şi se plăteşte bine în privat, să mergi acolo. Este mult mai riscant, iar specialitatea pe care vreau să o urmez nu este aşa dezvoltată în privat şi este mult mai interesant să activez în spitalul de stat, unde cazuistica este mai variată şi mai complexă. Punctajul foarte mare mi-a permis să-mi aleg un post. Am ales un post cu pregătire şi, apoi, rămânere în Bucureşti, la Spitalul „Victor Babeş“.

    În Bucureşti există două spitale de boli infecţioase: Institutul „Matei Balş“ şi Spitalul „Victor Babeş“. Sunt uşor diferite ca profil. La Victor Babeş sosesc bolile de import, adică persoane care călătoresc în ţări străine şi contactează o boală. De aceea m-a atras ideea de a merge la «Victor Babeş», relatează Cristina.

    „Ce urmează de acum înainte este important“

    Cristinei nu îi pare rău că a rămas în România, pentru că este îndrăgostită de frumusețile naturii din țară, iar, cel mai important, familia se află aici. „Nu îmi pare rău. Eu sunt o persoană care crede că tot ce s-a întâmplat în viaţă s-a întâmplat cu un anumit scop şi nu îmi pare rău, pentru că aş fi avut parte de alte elemente nefericite, cum ar fi acela că aş fi fost departe de ai mei. Ştiu că atunci când s-a pus problema să merg în străinătate, răspunsul a venit destul de rapid: nu din partea mea. Aş fi fost singură într-o lume străină şi, sincer, momentan, nu invidiez nici Occidentul prin prisma a tot ce se întâmplă politic sau în privinţa imigranţilor. Nu regret absolut deloc că am rămas în ţară. Consider că ce urmează de acum înainte este important şi ţine foarte mult de mine şi colectivul în care o să activez. Ştiu că oamenii şi locurile sunt perfectibile şi că omul sfinţeşte locul. De obicei, unde m-am dus am reuşit să mă integrez şi să-mi fac drumul meu“, a mai menționat Cristina în interviul acordat. Părinții gorjencei lucrează la Uzina Mecanică Sadu. Tatăl este șeful Oficiului de calcul, iar mama este translator.

    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: