Actrița Kato Emoke, care interpretează rolul principal în piesa „Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois” regizată de gorjeanul Andrei Măjeri, a primit premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal. Piesa este scrisă de Cosmin Stănilă și a fost produs în cadrul proiectului cultural „Drama 5. Ediția a V-a”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Actrița i-a mulțumit în discursul său tânărului regizor gorjean: „Sunt foarte emoționată. Aș dori să mulțumesc celor două jurii. (…) Mulțumesc Cosmin Stănilă pentru rolul acesta. Este un rol de vis și un spectacol foarte frumos. Mulțumesc Reactor că m-ați invitat. Mulțumesc colegului meu de scenă, Lucian Teodorus, care m-a condus cu o sensibilitate foarte rară. Mulțumesc Andrei Măjeri, că ai visat că eu trebuie să fac rolul acesta și că ai visat că trebuie să primesc premiul. Îmi plac visurile tale. Hai să mai visăm împreună!“.
Andrei Măjeri este unul dintre puținii oameni de teatru care a intervenit fără menajamente în scandalul iscat artificial în jurul Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu, în favoarea actualei conduceri, menționând că scandalul are drept scop promovarea unei anumite actrițe în postul de director, care este ocupat de actorul Cosmin Brehuță.
„E despre cum negociem cu iminența propriei dispariții”
„«Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois» spune povestea actriței Eszter Nagy, care este diagnosticată cu demență, și a fiului ei, Cristi, care alege să se întoarcă acasă pentru a o îngriji. În încercarea de a-și proteja mama de suferințele bolii și de a-i conserva imaginea publică și personalitatea artistică, lui Cristi începe să-i scape printre degete propria viață. Boala lui Eszter devine un al treilea personaj pe care cei doi îl înfruntă cu umor și curaj, dar care îi va face să se îndoiască de concepțiile lor despre grijă, iubire și demnitate“, a transmis regizorul Andrei Măjeri pe site-ul său (andreimajeri.com).
,,Să fii martorul stingerii propriei conștiințe pare de nesuportat. În lume sunt 50 de milioane de oameni care trăiesc cu Alzheimer. Mulți dintre ei își privesc condiția cu împăcare, confruntându-se cu lipsa unui tratament, dar și cu stigma socială. Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois e despre cum negociem cu iminența propriei dispariții”, a spus Cosmin Stănilă, autorul acestei piese.
