Liderul de sindicat Cristi Aldescu, ambulanţier în cadrul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Gorj, a povestit, duminică dimineaţă, după ce a ieşit din tura de noapte, cum s-a desfășurat prima sa intervenție la un pacient cu suspiciune de infectare cu COVID-19. Acesta a relatat că a fost trimis să intervină cu un echipament de protecţie necorespunzător, folosit în construcții sau în grădinărit: „Am ieşit din tura de noapte şi am plecat acasă cu un sentiment de mulţumire sufletească faţă de colegii de tură cu care am fost la datorie în noaptea de 21.03.2020, dar, în acelaşi timp, cu un sentiment de mânie,dispreţ şi revoltă faţă de inexistenta conducere a Serviciului Judeţean de Ambulanţă Gorj. La intrarea în tură, eu si colega de echipaj am primit câte două măşti de protecţie (chirurgicale) .
Sună telefonul , Dispeceratul 112 ne transmite solicitarea. Eram după miezul nopţii la a treia solicitare de urgenţă. Cineva avea nevoie de ajutorul nostru. Colega de echipaj, speriată vine şi îmi spune că trebuie să mergem la o solicitare cu suspiciune de coronavirus. Amândoi eram pentru prima dată când participam la o astfel de acţiune.
Colegii de tură sau oferit să ne ajute sa ne îmbrăcăm în acele combinezoane de protecţie. în acele momente am simţit prietenie, colegialitate, omenie si mult respect. Asistentul coordonator ne aduce combinezoanele de protecţie. Când le-am văzut sigilate cu etichetele de zugravi, instalatori, grădinari…, nu ştiam ce să fac, să plâng sau să râd, dar ştiu sigur că am spus: «Eu cu aşa ceva nu mă îmbrac, gândindu-mă acasă la fetiţa mea si la soţie“.
„Am simţit prietenie, căldură sufletească şi frică în acelaşi timp“
Cristi Aldescu a mărturisit că i-a fost teamă, dar colegii au fost alături de el și au reușit să aducă un echipament corespunzător: „ Nu pot să exprim în cuvinte sentimentul care m-a încercat, dar, probabil, pe faţa mea se citea teama. Colegul Popescu Marin, asistent medical, vine si îmi spune: «Cristi, merg eu cu tine. Noi am lucrat în echipaj fix mult timp si ne coordonăm mai bine. Anunţ dispeceratul şi plecăm. Colegii noştri au adus două combinezoane de protecţie conforme de pe ambulantele de rezervă si au început să ne ajute să ne îmbrăcăm. Fiecare aducea ce avea mai bun: măşti, mănuşi, ochelari, protecţie pentru bocanci, nici nu ştiu cum, cine si cât de repede am fost echipat. În acele momente am simţit prietenie, căldură sufletească şi frică în acelaşi timp. Toţi se gândeau că ne întoarcem printre ei şi trebuie să fim bine protejaţi. În această noapte nu am fost singurii expuşi. Ne-au mai urmat şi alte două echipaje. Mă întreb ce se întâmpla, dacă erau mai multe solicitări cu suspiciune de coronavirus, pentru că nu este normal ca în stocul de rezervă din această noapte să ai numai două combinezoane de protecţie şi să primeşti la început de tură două măşti chirurgicale. Pentru celelalte două solicitări, colegii au descompletat ambulanţele de rezervă de pe care au luat combinezoanele de protecţie“.
