A renunțat la cariera de magistrat și povestea ei a devenit de succes!

0
151

ie5S-a pregătit să fie magistrat, însă dragostea de tradiție și neam nu a lăsat-o să ia calea acestei meserii. Iulia Martinescu, o tânără cu o ambiție rar întâlnită, a făcut o afacere remarcabilă din ia tradițională românească. Minunile care ies din atelierul său ajung să fie îmbrăcate de importante personalități și oameni de televiziune, toți cu sete de tradiție și iubire față de ceea ce ne-au lăsat străbunii noștri ca moștenire. Tânăra despre care vorbim a luptat pentru visul său, iar acum este cunoscută în toată țara.În ceea ce privește frumoasele meleaguri gorjenești, Iulia a transformat județul nostru într-o a doua casă. Aici a luat la pas satele pentru a culege modele pentru piesele sale vestimentare atât de cunoscute și a creat prietenii frumoase cu oamenii pe care viața i-a scos în cale.

Reporter: Ia românească este considerată un ideal de inspirație. Ce înseamnă pentru tine aceasta?

Iulia Martinescu: Foarte frumos grăit și bineînțeles că ader cu toată inima la aceste cuvinte, deoarece fiecare model, fiecare floricică și fiecare culoare simbolizează ceva. Ce înseamnă? Ceea ce se găsește în imaginația, în cugetul și simțirea fiecăruia. Cel care culege sau crează modelele pune o particică din sufletul său, cea care coase ia pune altă părticică. În ie se regăsesc sentimente puternice precum dorul, dragostea, jalea, bucuria, durerea. În funcție de ia purtată putem vorbi despre puritate, putere, gingășie. Așadar ….faceți loc inspirației!

ie3

Rep.: Ți-ai realizat o afacere din tradiție, din identitatea noastră națională. Cum ți-a venit ideea?

I.M.: Pur și simplu ! Pentru că m-am născut într-un loc cu tradiție. Cine n-a auzit de Ponoarele? Podul lui Dumnezeu? Pădurea de liliac? Se vorbea însă prea puțin de frumusețea și hărnicia ponorencelor, de bunătatea muntenilor molcomi, de dansurile și cântecele noastre, de costumele din lăzile de zestre ale bunelor și străbunelor noastre. Mi-am dat seama că pot să fac ceva pentru a aduce faimă acestor oameni minunați și cred că am reușit. La început, nu m-am gândit neapărat la o afacere. A fost ceva pentru suflet, iar dacă aceasta s-a împletit bine și cu ideea de afacere….DOAMNE -AJUTĂ!

Rep.: Ce piedici ai întâlnit în realizarea acestui vis?

I.M.: Nu aș putea spune că am întâlnit piedici, însa ca un inconvenient care cred că este deja foarte cunoscut, ar fi birocrația exagerată. Romania este țara hârtiilor și a vizelor.

Ia românească, promovată internațional

Iar dragostea pentru munca sa nu a rămas nerăsplătită. În scurt timp a avut comenzi și a ajuns să fie cunoscută nu doar în țară, dar și peste hotare, acolo unde doar visa că ar putea ajunge veșmintele create în atelierul său.

Rep.: Comenzile tale vin doar din România sau ai solicitări și din străinătate?

I.M.: Iile mele au cucerit judet cu judet, țară cu țară și chiar continent cu continent. S-au îndreptat cu pasi repezi către Anglia, Spania, Elveția, Italia, Israel, Franța, Olanda, America, Danemarca. Ceea ce mă bucură este faptul că nu doar românii cumpără ia românească, ci și străinii.

Rep.: Ai creat vreodată o ie care să ajungă să fie îmbrăcată de o personalitate importantă din România sau străinătate?

I.M.: Da, ia de la Ponoarele este purtată cu respect de ambasadorul României din Italia, Dana Constantinescu, care urmărește cu atenție activitatea românilor de acolo și care iubeste portul popular. Am fost invitată de onoare la Roma pentru a sărbători „Ziua internațională a iei”, anul acesta, în luna mai. De asemeneaă oameni de televiziune, politicieni au ales sa îmbrace ceea ce eu creez și aici lista-i destul de lungă.

interviu Iulia (4)

Zeițe ale răbdării și îndemânării

Rep.: Tu realizezi aceste ii? Sau ai persoane angajate care să se ocupe de croiul lor?

I.M.: Stiți oare că demult, demult femeile care coseau erau asemănate cu niste zeițe ale răbdării, îndemânării și priceperii. Îmi place să numesc și eu fetele mele în acest mod, pentru că munca grea ele o duc. Eu doar coordonez această munca în echipă și mă ocup de promovare.

Rep.: Care este diferența dintre o ie de acum 100 de ani și una realizată de tine?

I.M.: Iile de peste 100 de ani sunt în credinta mea „bijuterii” ale neamului românesc. Diferența dintre ele? Cele de atunci trebuie doar privite și păstrate cu sfințenie, cele de acum apreciate și purtate.

Rep.: Putem spune că ia tradițională, un lucru aproape uitat de lume până acum câțiva ani, este o afacere profitabilă?

I.M.: Câștigul nu se măsoara numai în bani. Cu toate că zi de zi sunt salarii, cheltuieli care nu pot fi ignorate. Trebuie să posezi spirit de antreprenor pentru a putea îmbina dragostea pentru ceea ce faci cu asigurarea existenței. Nu este un lucru ușor, dar nici nu mă plâng. Pot spune doar ca e din ce în ce mai bine.

Își dorește să ducă mai departe dragostea pentru veșmântul străbunilor

Iar visurile Iuliei nu se termină aici. Tânăra are o ambiție nemărginită și își dorește să trezească în toți tinerii dragostea pentru tradiție. Pentru asta și-ar dori să organizeze o școală de vară, unde să împărtășească tuturor dragostea pentru ie, veșmânt sfânt al străbunilor.

Rep.: Care este visul tău în ceea ce privește afacerea pe care o ai?

I.M.: Visez să realizez o colecție impresionantă de ii românești din toate zonele folclorice ale țării, pentru a putea participa la diferite prezentări internaționale. Vreau ca ia de la Ponoarele să pătrundă în fiecare colțisor al lumii. Nu în ultimul rând, aș vrea ca în atelierul meu să pot organiza școli de vara în care tineretul să împărtășească din tainele artei cusutului și țesutului, să îi conving că viața adevărată se trăiește la țara, să-și caute originile și să valorifice potențialul din locurile natale.

Părinții au susținut-o necondiționat

Pentru realizarea visului său care îi fura somnul în atâtea nopți, Iulia a avut alături întotdeauna familia. Ulterior, a găsit și sprijinul autorităților.

Rep.: Cine te-a susținut de-a lungul timpului pentru ca visul tău să devină realitate?

I.M.: Provin dintr-o familie de bugetari, oameni cinstiți, cu frică de Dumnezeu și, bineînțeles, salariu lunar. Când le-am mărturisit ce vreau să fac, au fost primii opozanți: „Din ce o să plătești salariile?”, „Unde crezi tu că o să se vândă?”. „Dacă nu știi să-ți faci toate actele și vin controale?” ….astea erau câteva din zecile de întrebări la care eu găseam mereu răspuns. Am uitat să vă spus, sunt singurul lor copil și tot ei m-au educat că dacă pornesc pe un drum nu trebuie să mă opresc. Îmi cunoșteau încăpățânarea și, văzând că nu renunț, tot ei au fost cei care m-au susținut necondiționat. Mama mea este profesor, iubește tot ceea ce ține de tradiție și folclor. Coordonează Ansambul „Liliac” de la Ponoare, ansamblu de dansuri populare format din copiii comunei, ansambul apreciat atât în țară, cât și străinătate. Mi s-au alăturat ambele bunici care sunt meștere pricepute și care mă ajută permanent. Am o colaborare foarte bună cu autoritățile locale și vreau să le mulțumesc pentru că apreciază ceea ce fac. Cuvinte de respect și considerație aș vrea să adresez, prin intermediul dumneavoastră, domnului primar Georgică Pătrașcu pentru tot ce a făcut pentru această comună, deoarece drumețul care ajunge la atelierul meu este deja impresionant de frumusețea, sfințenia și curățenia locului. Asta se întâmplă numai acolo unde primarul este gospodar și sătenii îl urmează.

Periplu în satele Gorjului interviu Iulia (3)

Și cum munca ei s-a făcut remarcată în lumea întreagă, ia tradițională făcută în atelierul de la Ponoarele a ajuns și în județul nostru. Aici, Iulia a bătut drumul Gorjului la pas și a reușit să își facă numeroși prieteni.

Rep.: Ai vreo legătură cu județul Gorj?

I.M.: Fiind zona de interferență, putem spune că noi ne pliem foarte bine și pe modelele gorjenești. Am întâlnit în Gorj oameni minunați cu care colaborez, iar din relațiile de afaceri s-au născut prietenii. Le apreciez rapiditatea și istețimea cu care rezolvă problemele. Am luat la picior satele gorjenești din care am cules zeci de modele și am apreciat spiritul gospodăresc al acestora. Zonă folclorică puternică, Gorjul îmi oferă o clientelă aparte, artiști care ne caută și cu care am stabilit relații de prietenie. Sunt fericită că sunt vecina Gorjului!

Mama vrea să o vadă magistrat

Deși este îndrăgostită iremediabil de ia românească, Iulia nu spune „Nu” unei cariere ca magistrat, asta pentru a-i aduce bucurie în suflet mamei sale. Între timp, profesează ca jurist.

Rep.: Ai de gând să te axezi și pe o altă meserie în viitor?

I.M.: Am terminat facultatea de Drept și vă dați seama că visul mamei era să devin magistrat. I-am promis ca nu voi respinge la infinit această idee, mai ales că mi-am făcut facultatea cu simț de răspundere. Între timp, sunt înscrisă la Colegiul Consilierilor Juridici și profesez ca jurist pentru a nu pierde contactul cu meseria de bază. Să nu mă întrebați la care dintre ele aș renunța pentru ca în acest moment nu aș putea să vă răspund.

Rep.: Cum te vezi peste 10 ani? Atât în plan personal, dar și profesional?

I.M.: Peste 10 ani ? Cam greu de spus… Mă văd cu o familie frumoasă, deoarece am fost crescută să respect aceasta instituție numită „familia”. Vreau unu, doi copii, bineințeles dacă între timp voi găsi pe cel cu care să mă înham la greutățile vieții. Mama îmi spune că sunt pretențioasă. Eu îi spun ca nu pot trăi cu oricine. Omul de lângă mine trebuie să creadă în aceleași valori ca și mine. Sunt o persoană care mă pliez ușor, dar niciodată în jos. Vreau ca persoana de lângă mine să mă ridice valoric, să ne respectăm și să ne completăm.

Sunt o fire perfecționista și să știți că nu o spun ca o laudă, ci mai degrabă ca un defect. Tot timpul corectez și adaug. Sunt într-o căutare veșnică și câteodată poate incomoda pentru cei din jur. Din fericire cei care mă înconjoară îmi cunosc sufletul și trec mai ușor peste observațiile mele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here