„Începând de miercuri, timp de 15 zile, toate unităţile sanitare cu paturi au obligaţia de a solicita în scris Direcţiei de Sănătate Publică, clasificarea conform noii legislaţii în vigoare”, informează Ministerul Sănătăţii, într-un comunicat de presă. Cererea unităţilor este însoţită de o fişă de autoevaluare, de a cărei corectitudine şi realitate a datelor înscrise răspunde managerul unităţii solicitante.
Direcţiile de sănătate publică au la dispoziţie cinci zile, pentru a analiza cererile şi a încadra spitalele într-una dintre cele cinci categorii existente, în funcţie de nivelul de competenţă, după care vor trimite Ministerului Sănătăţii pentru aprobare noua clasificare. „În multe cazuri clasificările se întrepătrund, se suprapun sau se amestecă. De exemplu, unele spitale judeţene sunt regionale, clinice şi de urgenţă şi pot fi şi instituţii publice cu secţii private, în acelaşi timp. Nu există o reprezentare coerentă a reţelei spitaliceşti. Noua metodă de clasificare s-a realizat pe baza experienţei internaţionale şi a recomandărilor experţilor independenţi”, a declarat ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, potrivit comunicatului citat. Ministrul Sănătăţii a mai spus că principalele avantaje ale noii clasificări sunt creşterea eficienţei funcţionării spitalelor, prin evitarea suprapunerilor şi paralelismelor cu alte unităţi spitaliceşti, asigurarea accesului echitabil al cetăţenilor la serviciile medicale continue, precum şi modelarea finanţării pe niveluri de competenţă şi de performanţă, păstrându-se însă metodologia unică naţională de finanţare (tarif pe caz ponderat unic la nivel naţional).
Motive şi iar motive
De asemenea, prin noua metodă de clasificare vor fi diminuate costurile de tratament, prin evitarea internării la niveluri inferioare de asistenţă spitalicească a pacienţilor cu patologii complexe, care nu pot fi rezolvaţi la acel nivel.
Mai mult, clasificarea pe baza acestei metodologii va fi utilizată pentru stabilirea protocoalelor de transfer interspitalicesc pentru cazurile necritice, dar şi pentru planificarea dezvoltării reţelei spitaliceşti în concordanţă cu necesităţile populaţiei. Clasificarea spitalelor va avea un rol esenţial în elaborarea propunerilor de modelare a finanţării suplimentare a spitalelor, pe niveluri de competenţă şi performanţă, şi pentru planificarea achiziţiilor de aparatură medicală. Unităţile sanitare cu paturi se vor clasifica în cinci categorii. Spitalele de categoria V, care au un nivel de competenţă limitat, asigură, după caz, următoarele servicii medicale: servicii medicale pentru îngrijirea bolnavilor cronici, servicii medicale într-o singură specialitate sau servicii paleative.
Spitalele de categoria IV au un nivel de competenţă bazal, ele deservesc populaţia pe o rază administrativ-teritorială limitată, pentru afecţiuni cu grad mic de complexitate. Cele de categoria III au nivel de competenţă mediu şi sunt spitale care deservesc populaţia judeţului din aria administrativ-teritorială unde îşi au sediul şi doar prin excepţie din judeţele limitrofe, pentru afecţiuni cu grad mediu de complexitate. Spitalele de categoria II (cu subcategoria II M pentru unităţile monoprofil) au un nivel de competenţă înalt. Ele deservesc populaţia judeţului din aria administrativ-teritorială, precum şi din judeţele limitrofe, cu nivel înalt de dotare şi încadrare resurse umane şi care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad mare de complexitate. Astfel, dacă una sau două specialităţi sunt asigurate prin linie de gardă continuă de către un alt spital, clasificat cel puţin la nivelul III şi aflat la maxim 5 kilometri distanţă, acestea nu mai sunt considerate a fi obligatorii pentru unitatea solicitantă.
