Miercuri a fost ultima zi de lucru pentru un cunoscut sindicalist și energetician din Complexul Energetic Oltenia. Doru Crăete a lucrat aproape 40 de ani la Termocentrala din Rovinari, actuala Sucursală Electrocentrale de la Rovinari. Din cauza unor probleme medicale majore, Doru Crăete s-a retras de la tabloul de comandă de la termocentrală și a lucrat în sectorul administrativ, ca referent. A rezistat fizic la Complexul Energetic Oltenia, deși mulți colegi de-ai săi, la fel de bolnavi, au pierdut în ultimii ani și chiar în 2021 lupta cu boala.
„Game over! Azi e ultima zi de muncă! 01.08.1981 – 21.07.2021 patruzeci de ani fără zece zile! La angajare aveam nr. de marcă 4232, iar trenul “muncitoresc” cu care făceam naveta avea 42 de vagoane la schimbul 1. In toți acești ani am trăit momente dramatice, dar și înălțătoare! În lupta nebună pentru “independența energetică” în perioada comunistă ne-au murit colegi electrocutați, arși, striviți, sau prinși de bandă și aruncați în moara de cărbune! Am cunoscut directori “pâinea lui Dumnezeu” cum a fost nea Ion Popescu, somități ale termoenergeticii ca Răducu Teodorescu, oameni în adevăratul înțeles al cuvântului ca Sorin Boza sau Gore Popescu, dar si bădărani violenți cu aliură de dictatori cărora mi-e greață să le pronunț numele! Am cunoscut maiștrii care pentru noi erau “Meșteri” dar și cefeliști, certați cu limba romană, numiți politic! Dar mai mult decât orice am avut colegi și prieteni minunați! Îmi închei cariera într-un moment în care, din păcate, se întrevede tot mai apropiat și apusul energiei pe cărbune. Într-un mod nemeritat pentru miile de mineri și energeticieni din Gorj și Hunedoara, dar previzibil ținând cont de politicienii care au manageriat acest pilon important al economiei românești! Despre politicieni din Gorj și Hunedoara care de-a lungul timpului au ajuns în funcții de demnitate publică și ar fi putut avea un cuvânt de spus în evoluția sistemului energetic spun doar atât: o haită de mediocrii ariviști și pretențioși! Ce pentru Occidentul civilizat a însemnat un mod eficient și inteligent de tranziție spre energia curată – mixul energetic – pentru ai noștri a însemnat o barieră în fața propriilor înterese, preferând să chinuiască un întreg sector și mii de lucrători, dar să le meargă lor “șmenurile” cărora le zic afaceri sau inițiative private! Am satisfacția că nicio data n-am tăcut în această privința, eu și doi-trei colegi, dar ce folos dacă “vocile puternice” din mișcarea sindicală abia au piuit pe acest subiect! Și mai am o satisfacție, poate cea mai mare: că datorită carierei profesionale în acest colos energetic mi-am făcut mulți, foarte mulți prieteni și majoritate colegilor sau foștilor colegi cu care mă întâlnesc întâmplător pe stradă mă salută și stăm cu plăcere să schimbăm câteva vorbe sau să depănăm amintiri! Așa că, pentru ultima dată în calitatea de salariat, vă salut dragi prieteni energeticieni! Iar colegilor și prietenilor din minerit le transmit binecunoscutul “Noroc bun”!”, conform lui Doru Crăete, care a lucrat 40 de ani în sectorul energetic.
