Acasa / Actualitate / Un altfel de portret

Un altfel de portret

Galeriile Municipale de Artă din Târgu-Jiu găzduiesc o inedită expoziţie de fotografie şi grafică. Noutatea este cu atât mai demnă de luat în seamă cu cât autoarea, o tânără graficiană cu viziune şi forţă de expresie, surprinde trăirile, cutumele şi expresivitatea lumii de la ţară. „Portret de familie” se vrea o provocare, dar şi o bogăţie de culoare şi sentimente, un popas printre tinere talente. Ilina Schileru este autoarea expoziţiei personale, fericită să aibă parte de o experienţă dulce întocmai ca dorul ce o readuce pe meleaguri, atât de dragi ei. Printre cele 30 de lucrări, se regăseşte chipul bunicii, dar şi a vecinilor sau vastei familii sădite şi dezvoltate pe meleagurile gorjeneşti.

De la pictură, la fotografie artisică şi lucrări de arhitectură, Galeriile Municipale au găzduit expoziţii variate, venind în asentimentul celor care îşi doresc să vadă preocupare pentru hrana spirituală.Ilina Scheleru este pur şi simplu îndrăgostită de munca ei, iar drumul pe care a pornit se dovedesşte deja presărat cu destule realizări pentru vârsta ei.Multă muncă, dăruire, o boară de noroc, după cum spune, şi mult optimism.Aşa ar suna reţeta succesului ei.Dar în realitate, ilina rae nu daor viziune şi vocaţie, are multă ambiţie.familia a susţinut-o mereu, iar mediul intellectual în care s-a dezvoltat de mică nu a fost în zadar. În linii mari, “Portret de Familie “este un proiect care se bazează pe fotografie, şi trasează un concept. Tânăra autoare a pus tot ce a avut mai bun în acest proiect, iar la îndemână a avut şi un argument.La baza conceptului fotografic , ilina a căutat să dezvăluie existenţa incă a unei lumi care, spre deosebire de lumea modernă şi puternic urbanizată, funcţionează prin legături de familie.

Familia, inspiraţie pentru proiect

“Ca punct de pornire în proiectul meu am folosit fotografia de familie, un dintre formulele prin care oamenii îşi păstreză amintirile. Aceştia folosesc fotografia cu măsură, în genere, apelând la fotografiere în momentele pe care ei le consideră importante, suprapunându-se deseori cu evenimente ritualice specifice: botez, căsătorie, înmormântare.Am ales să îmi construiesc proiectul printr-un limbaj simplu şi foarte direct. Am stabilit ca rigori de lucru câteva elemente repetitive: fotografia se realizează în casă, preferabil în camera de oaspeţi, subiectul pozează aşezat pe pat susţinând un tablou de fotografii înrămate sau cu o singură fotografie a unui personaj de referinţă pentru subiect. Se observă, în ciclul de lucrări repetitivitatea elementelor decorative (care subliniază aparteneţa puternică la o cultură locală) – prezente prin carpete de perete, cu teme specifice, mileuri-candelabru, covoare şi macate specifice “ , a incercat Ilina să ne ghideze puţin paşii spre cunoaşterea adecavată a ceea ce a realizat în cadrul expoziţiei. Iar , de la intrare te priveşte blajin şi gânditoare , bunica Ilinei dintro fotografie care dărâmă parcă frontierele timpului şi ale spaţiului.E lesne de înţeles, privind la expresia portretului şi la spuma de culori, motivaţia proiectului născută din legături de sânge şi multă candoare.În plus, Ilina nu a fotografiat decât ceea ce ieşea lesne la iveală spre lentila aparatului de fotografiat, o vivacitate pe care bătrânii noştri de la ţară şi-o menţin. Fiecare lucrare are o taină.” Povestea fiecărei fotografii în parte poate fi imaginată de privitor; atunci când l-am conceput, l-am imaginat ca fiind purtătorul unei imagini aproape stranii pentru privitorul contemporan, care, privat de susţinerea poveştii, la primul contact cu imaginea, va fi forţat să îşi imagineze singur scenariul şi povestea celor fotografiaţi.Portretele transmit o stare pe care subiectul a avut-o instantaneu în momentul în care obiectivul s-a îndreptat asupra sa şi a realizat că se află într-o situaţie neobişnuită de a poza alături de cei din familie, acum doar amintiţi într-un tablou. Este o stare de surprindere, uneori mândrie, alteori regret, sau nostalgie.”

Prin fotografie, mai aproape de origini

Ilina a relizat ceva ce puţini artişti au ocazia şi nu aşa de tineri.Se simte împlinită pentru că nu uită de origini.Iar prin experienţa dată de proiectul-expoziţie, a explorat şi întipărit în minte şi suflete obiceiurile de la ţară.Iar a se mândri cu odaia cea bună ticsită de ţesături a stârnit multor generaţii motiv de mândrie şi un adevărat ritual.Este plin de îndrăzneală proiectul său.Iar bucuria îi este deplină, pentru că nu a crezut să îl poată aduce şi acasă, de unde a început totul. Mama artistei apune că “ Ilina a fost mereu ancorată în lumea de la ţară, atât de dragă şi de bogată în inspiraţii.Îmi seamănă pe udeva, şi eu am cochetat cu desenul…am sprijinit-o întotdeauna, mai ales că afinitatea ei a fost vizibilă de mic copil. Apoi, drumul şi l-a croit cu multă muncă şi perseverenţă, dar şi implicarea profesorilor.De familie are nevoie orice tânăr artist , dar un rol vital în evoluţie îl are şcoala, de la primii paşi, pânâ la capăt.Fac un apel către încurajarea cadrelor didactice de a observa talentele de timpurii,de a le ajuta să crească….satisfacţiile sunt inegalabile, iar munca trebuie să fie una de echipă, sudată prin implicarea autorităţilor”, a subliniat Doina Schileru, mama artistei.

Iubitorii de grafică şi fotografie, au răgaz două săptămâni să poposeacă la Galeriile Municipale de Artă din Târgu Jiu.Nu va trece, însă, atât până când, artiştii vor da curs invitaţiei Ilinei Schileru de a încerca întoarcerea la origini prin “Proiect de familie”.

Scrie un commentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*