Sute de mii de euro lunar pentru apă! Atât este nevoită să achite o singură termocentrală din cadrul Complexului Energetic (CE) Oltenia pentru a putea folosi apa din Jiu, pe care ulterior procesului de recirculare, o deversează în acelaşi râu. Situaţia a ajuns dramatică în condiţiile în care între termocentralele CEO şi alţi consumatori similari de apă rece, diferenţele de tarif sunt foarte mari şi nu se justifică, conform unor surse din cadrul companiei. Singurii în măsură care ar putea să rezolve situaţia apei sunt reprezentanţii Ministerului Energiei, care pot iniţia demersuri către colegii din Ministerul Mediului, în mod direct membrii Consiliului de Supraveghere, măcar acum după atâţia ani de plată.
Complexul Energetic Oltenia s-a dovedit a fi în ultimii ani societatea de stat bună să plătească de toate, de la certificatele de dioxid de carbon impuse de UE, până la apa pe care o ia din Jiu şi pe care ulterior o deversează. La ora actuală, fiecare din cele patru termocentrale, ce compun CEO, plătesc sute de mii de euro pentru apa folosita din Jiu, sume la care se adaugă şi costurile necesare întreţinerii barajelor. Barajul de la Termocentrala Rovinari a fost predat Apelor Române în 1996, dată de la care termocentrala plăteste atât pentru debitul de 3,5 mc/sec pentru fiecare bloc energetic în funcţiune, cât şi pentru cheltuielile de întreţinere a prizei de apă, deşi ea aparţine de Ministerul Mediului. La Termocentrala Turceni, situaţia este oarecum mai simplă, entitatea neplătind decât apa luată şi deversată în Jiu, după recirculare, şi asta ca urmare a faptului că microhidrocentrala de 10 MW, barajul, lacul şi aducţiunea apei sunt întreţinute de colosul energetic. Termocentrala Işalniţa este şi ea bună de plată la Apele Române, fapt valabil de altfel şi pentru Termo Craiova. Încă de la înfiinţare, în ciuda anilor cu hidraulicitate mare, a costurilor ridicate, în paralel cu investiţiile pe mediu şi cu retehnologizările din energie, compania a încercat să se menţină în limita indicatorilor de performanţă.
CEO, bun de plată la toate
În ciuda demersurilor iniţiate, în anii precedenţi, factorii responsabili au rămas muţi la costurile ridicate pe care compania le achită periodic către Apele Române. Practic, o parte din apă este recirculată prin turnurile de răcire sau prin canalele de recirculare, pentru a regla temperatura apei la intrarea în condensatoarele turbinelor, iar alta este evacuată înapoi în Jiu. Conform informaţiilor obţinute, CEO returnează apa în condiţii de calitate care nu justifică tarifele impuse, prin actele normative, de Administraţia Naţională “Apele Române”. În plus, între CEO şi alţi consumatori similari de apă rece, diferenţele de tarife sunt mari şi nu suportă justificare. Astfel, surse din sistem au susţinut că hidrocentralele plătesc doar 1,1 RON/1000mc, Centrala Nucleară de la Cernavodă 24 RON/1000mc, Termocentralele de pe Dunăre 24 RON/1000mc, iar Termocentralele care utilizează apa din râurile interioare plătesc 24 RON/1000mc. În concluzie, termocentralele ce sunt situate în cascadă plătesc aceeaşi apă de patru ori, pentru fiecare utilizare, pentru fiecare termocentrală. Anul trecut, în 2014, Complexul Oltenia a avut cheltuieli de peste 4,5 milioane de euro, concret –Complexul Rovinari a plătit peste 75 miliarde lei vechi la o producţie de energie electrică, în cuantum de 4.969.678 MWh. Aproximativ 85 miliarde lei vechi a plătit Termocentrala Turceni, la o producţie de energie electrică în cuantum de 5.029.141 MWh şi puţin peste 40 miliarde lei vechi –Termo Işalniţa pentru o producţie de energie electrică de 268.360 MWh, conform unor surse demne de încredere. La ora actuală, diferenţele de tarif dintre apa folosită de termocentrale şi hidrocentrale nu se justifică, cred specialiştii din sistem, motiv pentru care se crede că normal ar fi ca tarifele utilizate în regimul deschis să fie aceleaşi cu cele practicate pentru hidrocentrale şi anume 1,1 lei/1000 mc. În aceste condiţii, specialiştii companiei cred că revenirea la sistemul de plată efectiv consumat în procesul tehnologic, conform OG 63 /1998, ar fi de preferat, alături de propunerea de reluare a aplicării tarifelor diferenţiate, corespunzătoare regimurilor diferite de asigurare a apei. Situaţia este critică, cu atât mai mult cu cât compania plăteşte anual milioane de euro, deşi Consiliul de Supraveghere prin demersurile pe care le ar putea iniţia împreună cu Ministerul Energiei şi parlamentarii de Gorj ar putea ajuta colosul energetic, măcar din considerentul păstrării locurilor de muncă.
