4 – 0 pentru Băsescu !

Deşi la un moment dat, precum marea majoritate a românilor, crezusem şi eu că preşedintele suspendat al României, Traian Băsescu, va cădea, în sfârşit, a venit şi momentul din această „suspendariadă”, când am fost absolut convins că nu va cădea aşa uşor şi aşa de curând. Băsescu, în opinia mea, mai are de dus mandatul până la capăt, deci are de încherbat cei zece ani la Cotroceni, aşa cum i-a pregătit terenul „prietenul” său, Adrian Năstase, în anul 2003, Băsescu mai are de tras ca viitor prim-ministru, mai are de îmbătrânit ca dirijor de orchestră, apoi să vorbim despre vreo tragere a sa „pe dreapta”, sau despre vreo eventuală introducere pe undeva. Elementul pe care trebuia să ne bazăm că preşedintele suspendat nu avea cum să cadă, era acela că de fapt, el, Traian Băsescu, mai trecuse o dată prin aşa ceva. Îl muşcase şarpele o dată, şi nu ne trebuia minte multă pentru a gândi că a învăţat să-şi ia măsuri de precauţie. Cum de fapt, s-a văzut clar că şi le-a luat. Ca orice om căruia i-a trecut glonţul pe la ureche, a învăţat să iese din asemenea încurcături. Nu în ultimul rând, trebuia luat în calcul că Băsescu mai pierduse vreo trei bătălii, din care, culmea, a ieşit învingător. Prima a fost cea din 2004, la prezidenţiale, cu Adrian Năstase, ce-a de-a doua, în 2007, la referendum, cu opoziţia, iar ce-a de-a treia, în 2009, la prezidenţiale, cu Mircea Geoană. Din fiecare semieşec, mă refer la primele două, a avut de învăţat cum să câştige, chiar şi atunci când pierde. După confruntarea din turul II, cu Năstase, de acum opt ani, a învăţat ca la un alt caz de tur II, să se confrunte cu un om de-al lui, cu un Mircea Geoană, cu care avea o înţelegere prealabilă. Ce vă miră? Veţi zice că de unde am scos-o şi pe asta. Păi este foarte clar că Geoană era una din cârtiţele lui Băsescu, precum Marian Sârbu, sau Cristian Diaconescu, pentru care ai fi băgat mâna în foc, că nu sunt farisei. Cu mâna în foc, cu mâna în altă parte, iată că cei trei l-au ajutat pe şeful lor Băsescu, să ajungă şi preşedinte, să facă şi majoritate parlamentară, pentru a se prelungi agonia cu dezastroasele guvernări, Boc. Referitor la referendum, Băsescu a învăţat să iese şi de aici, prin făţişele cumetrii cu instituţii forte ale statului, gen Parchet sau CCR. Prin urmare, cel care trebuia să înregistreze un dezastros 0 – 4, în cariera sa politică, (ipotetic vorbind), a înregistrat un fulminant 4 – 0, la care nu se aşteptau nici cei mai excitaţi slugoi sau simpatizanţi ai săi. Acum, care-i problema? Vom mai avea parte cel puţin doi ani de hâră şi ţigănie la cel mai înalt nivel. Asta spre dezamăgirea şi nenorocirea generală. Aşa e cu Băsescu. Românul suportă, fiindcă aşa este el; pricepe greu şi uită repede.