Atâta risipă de fulgere pentru o ploaie…banală

„Dacă ploaia s-ar opri…”, vorba cântecului. Dacă s-ar opri ne-am scoate şi noi, frumos din picioarele muncite, cizmele pline de noroi, am sta desculţi şi am asculta în tihnă oful pământului care ne cheamă. Dar, ploaia asta, cum se face, cum nu se face, a adus ape tulburi şi pe holurile Guvernului, care, cică s-ar fi aliat cu duşmanul, sub forma unui „compromis pentru binele poporului” şi ar fi propus-o pe Kovesi în fruntea DNA. Nu mă surprinde decizia, mă surprinde însă faptul că Antonescu face declaraţii, înainte de termen, reuşind să pună pe tapetul mediatic opinii contra Ponta, înainte însă ca Ponta să apuce să „ciripească” ceva despre această numire, hai să-i spunem, surpriză. Pereţii au urechi, dar chiar aşa să le ciulească atât de bine încât să afle că Ponta, cel care s-a bătut cu toate armele, chiar şi terenul lui Băsescu, pentru binele României, vine acum să dezarmeze tot? Eu nu cred şi mai cred că în toată povestea asta Kovesi e doar mingea care se face că se plimbă dintr-un teren în altul, aşteptând fluierul să vadă, unde, când şi cum să marcheze. Ploaia însă tot cade şi se pare, face ravagii pe scena politică. Şi cu toate declaraţiile lui Antonescu, care cică pune, indirect, premisele unei rupturi USL, pentru că nu s-a dialogat „ante-decizie”, noi, românii de rând, care poate nu am avut nici o treabă vreodată cu justiţia din România, ne scăldăm în această decizie, mai ceva ca în noroi. Căci tot circul acesta, pe care numai în regimul băsescian mi-ar fi fost dat să-l văd, ne face rău şi ne trimite direct la capătul pământului european. Cu tot cu cărţile pe faţă, cu tot cu toate propunerile acestea „transparente”, cu toate discuţiile acestea „la televizor”, avizate sau nu spunem „Adio Schengen!”, aşa cum a spus Băsesescu „Adio PDL!”. Ne vede o Europă întreagă cum ne bălăcărim în urma unei decizii care nici măcar nu s-a pronunţat în formă finală, dar ne vede, şi pe semne că ne vede „bini di tăt”, de ne arată cu degetul pe unde ne prinde. Şi Antonescu spune pe finalul episodului, atenţionând că nu va fi ultimul cuvânt, că nu vrea să ia parte la „marea împărţeală de procurori”. „Nu putem fi parte a unui troc politic în care procurorii se împart. Nu suntem parte, în niciun caz nu susţinem înţelegerea politică, compromisul politic cu Traian Băsescu, care nu are cum să fie un compromis pentru România, pentru că nu ne-a explicat nimeni nici premierul ce câştigă România dacă se înţelege cu domnul Băsescu pe nişte procurori, ”, a spus Antonescu, ieri dimineaţă. Până la urmă nu ştim cine unde ce a făcut, ştim doar că în urma acestei propuneri a tunat şi a fulgerat pe holurile unei instituţii „vulnerabile” şi clasa politică iar s-a cutremurat de câteva ori, auzind pe alocuri demnitarii rugându-se să pice regimul ca să se arate, aşa ca după ploaie, cum dealtfel se întâmplă pe la noi, şi salvatorii. Iar, mai pe seară, apele s-au mai calmat, taman din cauza lui Antonescu, care a mai lăsat de la el „pentru a nu declanşa o criză fatală în USL”. Şi noi, românii de rând, ne întrebăm, în ton cu vremurile „furtunoase” pe care le trăim: până la urmă, de ce atâta risipă de fulgere, pentru o ploaie…atât de banală?