MOR CAII, CÂND VOR CÂINII?

Este foarte limpede că se pregăteşte un fel de lovitură de stat, în România. Nu există motive temeinice, pentru înlăturarea guvernului condus de Ponta. Relansarea economică a provocat mari dureri de cap şi de stomac, opoziţiei, iar scăderea TVA, la alimente, a provocat mari griji celor care ne privesc şi ne folosesc ca o piaţă de desfacere. Acestea sunt adevăratele motive, care forţeză doborârea lui Ponta. Dar, nu mor caii, când vor câinii! Sau ticăloşii … Principalul element de destabilizare, „de serviciu”, se numeşte şi de această dată, … Traian Băsescu! Pe termen scurt, mediu, sau lung, tensiunile politice create în interiorul României, dar şi în Cadrul Uniunii Europene, vor avea consecinţe nefaste pentru ţară. În primul rând, România va fi privită în mod constant ca un partener european în care instabilitatea este un factor caracteristic. Deja, Europa era sătulă de tensiunile din ţara noastră, încă înainte de a deveni membră a Uniunii, privindu-ne tot timpul cu scepticism, ca pe un stat-problemă, dar calculele au fost făcute că o dată integraţi în structurile europene, treburile se vor mai schimba. Este adevărat că odată integrat, un stat trebuie să respecte nişte acorduri şi nişte reguli, ca stat membru şi cu drepturi depline, dar tensiunile din interiorul oricărui stat, constituie un factor de risc, fiindcă în mod inerent se pot naşte anumite tensiuni şi în interiorul Uniunii, toţi partenerii arătând cu degetul înspre direcţia cu pricina. Ceea ce se întâmplă acum în politica românească, nu este o noutate pentru partenerii europeni, ei fiind deja obişnuiţi cu tensiunile interminabile din politica  României. Momentul aderării României la Uniunea Europeană, l-a găsit pe Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Ori acest personaj este cunoscut şi după expirarea celor două mandate,  acum ca şi atunci, ca om al conflictelor, al tensiunilor interminabile. Nici acum, profitând de sforile pe care încă le mai trage, nu lasă actualii lideri să-şi vadă de treburi, în linişte. Bineînţeles că liderii europeni care fac parte din aceeaşi familie politică cu Traian Băsescu, îi vor sări în ajutor într-un mod mai mult sau mai puţin decisiv, mai mult sau mai puţin vizibil. Dar asta nu înseamnă că aplanarea conflictelor politice interne este ca şi garantată. Oponenţii lui Traian Băsescu au fost întotdeauna puşi în situaţia de a acţiona la  „limita regulamentului”, pentru a stăvili acţiunile sale cu tendinţe autoritariste, iar demersurile făcute au fost privite de unii lideri europeni ca fiind acţiuni cu încălcarea statului de drept. Dacă la aceste aspecte mai adăugăm şi lipsa de diplomaţie din declaraţiile neexperimentaţilor lideri români, actuali, tensiunile dintre Bucureşti şi Bruxelles, dacă nu se acutizează, cel puţin se uniformizează. Consecinţele? Pe termen scurt, mediu sau lung.