Cazul Dominique Strauss-Khan

Acuzat de agresiune sexuală asupra unei cameriste, într-un hotel de lux din Statele Unite ale Americii, directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Khan, a fost arestat, încătuşat şi prezentat în faţa magistraţilor SUA, de către poliţia americană. Strauss-Khan, o figură destul de cunoscută pe tot mapamondul, dată fiind funcţia pe care a deţinut-o ca director al FMI, este totodată un personaj cu o largă popularitate şi în rândul francezilor. Anunţându-şi candidatura pentru viitoarele alegeri prezidenţiale din Franţa, ca reprezentant al stângii socialiste, Dominique, conducea detaşat în topul preferinţelor electorale, devansându-l pe Nicolas Sarkozy, actualul preşedinte al Franţei, cu mai mult de 20 de procente, potrivit sondajelor de opinie din Hexagon. Potrivit acestor sondaje, dar şi a părerii analiştilor politici, Strauss-Khan, devenea în mod sigur preşedinte al Franţei. Potrivit altor sondaje de opinie efectuate tot în rândul francezilor, evenimentul cu acea menajeră din hotelul american, a fost o conspiraţie lucrată de grupurile de interese, pe deoparte dată fiind funcţia pe care o deţinea în cadrul FMI, iar pe de altă parte, posibila instalare a sa în funcţia supremă din statul francez. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat la faţa locului şi este greu de crezut că se va afla vreodată, dar tot atât de greu este de crezut că o personalitate de talia lui Dominique Strauss-Khan, care a fost cazat în foarte multe hoteluri de pe întreaga planetă şi care a văzut mii de cameriste, să se repeadă ca o brută asupra unei femei de culoare, provenită dintr-un trib din Guyneea. Dacă monsior Dominique voia să-şi satisfacă pornirile sexuale, găsea cu siguranţă o alternativă, hai să fim serioşi! Dar, cum necum, conspiraţie sau nu, ceva a fost, poate cumva o ademenire care s-a lăsat cu ţipete, bocete şi mai grav, „traume” psihice de partea cameristei şi zeghe de partea directorului FMI. Ca un epilog, aş recomanda amatorilor de plăceri erotice, indiferent cine ar fi ei, să belească ochii de zece ori, cu cine se încurcă, că dacă nu … , iar celor ce se cred că sunt de ne atins, că sunt pe val, că sunt la putere, că nimic nu le stă în cale, sau mai grav, că sunt mai presus de lege, că oricând, precum DS-K, pot ajunge din luxuri exorbitante, în beciuri ferecate şi umede. Cu atât mai mult, se poate întâmpla un asemenea „transfer”, cu cât se cunoaşte mai clar ca oricând că „ochii” indiscreţi sunt pe ei de peste tot, fie că este propriul birou, propria maşină, propria locuinţă, propriul iaht, propriul palat de vacanţă, sau multe alte nebănuite proprietăţi.