E DE TRAI, NEICĂ! …

N-a început campania electorală, dar au început să curgă ţuicile, în draci, prin cârciumile din spaţiul mioritic. Trepăduşii s-au pus pe treabă numaidecât, făcându-şi apariţia prin locurile cu pricina. Bineînţeles că românaşii, sociabili şi „săritori”, au şi început să-şi intre în rol, lăsându-se cinstiţi de către „reprezentanţi”, ori de câte ori se iveşte ocazia. Nici nu au cum să refuze, mai ales dacă sunt „de-ai cârciumii”, şi se nimer pe-acolo, în momentul „binefacerii”. Cei mai „rentabil” ies cei care îşi fac veacu’ prin astfel de locuri de cinste. Cei care se află ocazional pe-acolo, sau în trecere prin faţa birtului, sunt invitaţi „la una mică”, cu o mare insistenţă de cei care îşi fac datoria de „membru”, în acel interval orar. Dacă cel solicitat la o duşcă, nu le are cu una mică, poate să se exprime şi preferenţial, după gusturi şi climă, dar cu condiţia să o facă totuşi cu simţul măsurii, fiindcă „este mulţi” pe care tre’ să-i mulţumească oamenii de teren. La nevoie, chiar şi mari demnitari, precum parlamentarii, spre exemplu, îşi intră în rolul de „băiat bun”, oferind în stânga şi-n dreapta, o ţuică sau o berică, chiar şi o ţigară, celor care sunt deja „pe fază”. Un bătrân, oarecum mai înţelept şi ceva mai … treaz, îi zise lu’ dom’ deputat: „Taică, data trecută, când mi-ai dat câteva ţuici ca să te aleg, ai promis că iniţiezi un proiect de lege mai sănătos, şi pentru noi, ăştia mai bătrâni. Cum stă treaba?”. „Păi să vezi, c-o fi, c-o plesni, că una, că alta, câr, mâr …”. „Atunci cară-te dracu, de-aici, că dacă mai dai şi tu o ţuică, s-ar putea să-ţi întind ciomagu’ ăsta pe şalele ăla ca de bivol! Marş!” …