Epurare sau dihonie în PSD (?)

De la bun început, îmi exprim părerea proprie, în legătură cu avocatul, judecătorul, senatorul, sau omul politic, aşa cum a fost cunoscut Toni Mihai Greblă. Părerea mea sinceră, este că Greblă nu a fost niciodată un infractor, dară minte un infractor de mare anvergură, aşa cum ne-a fost prezentat în ultima vreme. Poate că o fi pus şi el vreo vorbă bună, pe ici, pe colea, asta da, fiindcă se practică, şi bag mâna în foc, fără teama că mă ard, că a făcut-o fiecare. Că, deh, oameni suntem! Chiar şi aceia care îl acuză cu cea mai mare vehemenţă, tot şi-au ajutat şi ei, un fin, un cumnat, un cuscru, un prieten, o cunoştinţă, sau pur şi simplu, un cetăţean de pe colegiu sau nu, care i-a cerut ajutorul, într-un fel sau altul. Nu am crezut nici măcar în Greblă, ca om politic, sau ca judecător al CCR. Încă de când l-au numit, mi s-a părut ceva suspect, dar suspect al dracului! În schimb, cred într-un Greblă, băiat bine crescut, de părinţii săi, ţărani din Amărăştii Doljului. Omul a învăţat carte, pe vremea când se făcea adevărată facultate, a devenit om al dreptului, avocat şi mai apoi, prefect. Prefect şi atât! Aici trebuia să rămână. Are şi figură şi calităţi de prefect. I se termina mandatul de prefect, trecea iarăşi în avocatură, că-l aranja. Dar cum menirea omului, mai ales a omului politic, este aceea de a ajunge cât mai sus, iată că s-a înălţat şi Toni Greblă, până într-o fatidică zi … Coborând spre Dunăre, la circa 20-25 de km de Amărăşti, se află comuna Dăbuleni. Acestă comună de agricultori, mari agricultori, l-a dat politicii româneşti, pe Mircea Geoană. Cred cu toată intuiţia şi priceperea mea, într-o înţelegere tainică, între cei doi doljeni, legată de o aripă frântă a PSD. Cred că de aici a plecat toată problema. N-aş vrea, ferească Dumnezeu, să aud şi de „cântecul” lui Scarlat Iriza …