Experienţa de la primărie

Ieri în jurul prânzului mă aflam în Primăria comunei Cruşeţ. Veneau diverşi cetăţeni cu diverse nevoi, marea lor majoritate având treabă cu primarul acestei comune, Viorel Drăguşin. Unele din aceste probleme se vedeau de la o poştă că nu necesitau implicarea directă a primarului, dar omul aşa este el obişnuit, să treacă şi să apeleze la primar, crezând că în acest fel problemele se vor rezolva, ori de ce natură şi competenţă ar fi. Primarul Drăguşin, un om cu experienţa a cinci mandate, cel de-al şaselea fiind în exerciţiu, era de mult obişnuit cu tot soiul de probleme, de nemulţumiri, de intrigi, de dreptăţi sau nedreptăţi. Asculta pe fiecare în parte cu calm şi înţelepciune, şi intra cu cetăţenii în discuţii, cu talentul unui personaj experimentat, uns cu toate alifiile, călit prin toate situaţiile, dar şi cu un şarm specific, aparte. Ce am concluzionat şi am apreciat, a fost faptul că nici un cetăţean nu pleca nemulţumit din biroul primarului. Atât de bine îşi cunoscuse cetăţenii în cei 20 de ani de activitate ca edil şef al comunei Cruşeţ, încât parcă îi citea pe faţă de la uşă, care ce problemă are, şi cu ce intenţii vine. Mai avusese de a face cu toţi, în repetate rânduri, în lunga sa activitate. Totuşi, parcă să nu fie toate rezolvările şnur, la un moment dat au apărut un grup de femei, cu nişte documente tipizate care trebuiau semnate de primar. După ce li s-au semnat, acele documente, au mulţumit şi au salutat primarul, una dintre ele le-a agitat pe toate celelalte, motivul fiind acela că nu au apă la pompe. „Cum, nu aveţi apă la pompă, în curte?”, a întrebat mirat primarul. „În curte avem, dar nu avem la poartă!”, a replicat una dintre ele. „Păi şi ce vă trebuie neapărat la poartă? Pompele stradale sunt destinate pentru trecători, în mod special!” „Păi le foloseam pe alea pentru udatul culturilor!”, a replicat iarăşi, „şefa” lor. „Păi de ce pe cele de la poartă, fiindcă este mai incomod, şi necesită un metraj de furtun mult mai mare?” „Păi de acolo, nu costă bani!” , şi au început cam întreg grupul să vocifereze. „Hai fetelor, mergeţi acasă şi porniţi-vă pompele, că vă prinde arşiţa şi pe voi şi pe culturi!”. Apoi primarul a zâmbit, zicându-mi „Deh, fel şi fel de probleme!”.