Greva care s-a uitat…

Pe 19 octombrie 1981 liniştea minerilor a făcut o explozie. Din cauza raţionalizării consumului de pâine, oficializată printr-un decret semnat de Nicolae Ceauşescu cu puţină vreme înainte, minerii au trecut de la o stare de linişte acceptată la un protest violent, cu părăsirea locurilor de muncă, invadarea centrului oraşului Motru, ripostă în faţa organelor de ordine, incendiere de documente portrete şi steaguri. Totul s-a consumat concomitent de la prânz până la miezul nopţii de 19 octombrie la mai multe guri de mină din zonă. Minerii au pornit către centru, de la mina Lupoaia, de la mina Roşiuţa şi de la mina Leurda. Mina Ploştina, Horăşti şi Motru şi mina Motru Vest au fost mai liniştite iar cariera Lupoaia nu a participat. Nici unul dintre şefii de astăzi ai minerilor nu aveau atunci o responsabilitate, alţii erau copii sau studenţi. Toată populaţia oraşului s-a solidarizat la grevă, dar pentru că trebuia să existe nişte ţapi ispăşitori, au fost inventaţi câţiva lideri, unii curajoşi de-a dreptul, alţii doar puţin băuţi, care au şi plătit după aceea cu ani grei de puşcărie. Mineriadele au consacrat sistemul mineresc de acţiune la două capete social şi economic, după care începând cu anul 1997 a început distrugerea acestui sector economic., în ciuda faptului că mineritul a avut întotdeauna parlamentari şi edili lideri de Sindicat şi directori în minister. Motru a fost o citadelă sacrificată pe altarul interesului personal. Am încercat să găsesc o explicaţie în ciudata atitudine a reprezentanţilor mineritului faţă de propria breaslă şi cred că am găsit-o. Învăţat cu viaţa călduţă şi cu posturi obţinute prin relaţii, mineritul şi-a început auto devorarea. La liniştirea lucrurilor au contribuit concedierile colective şi ordonanţelor plătite cu bani grei de la Guvern, totul în scop de a închide mineritul de stat. Tinerii specialişti pensionaţi au dezvoltat firme particulare şi au câştigat bani grei pe lângă pensiile consistente oferite de stat. Minele din Motru s-au închis, mina Lupoaia se va închide în 2013 iar cariera Lupoaia va mai funcţiona cinci ani. Astfel din cei 15.000 de mineri de altă dată vor mai rămâne cel mult 1.000. În aceste condiţii oraşul, depopulat deja, se poate desfiinţa. La alegerile parlamentare mai există doar următorii candidaţi din minerit, juristul Ion Ruşeţ, economistul Sever Militaru, inginerul Ilie Petrescu, însă acesta nu mai are legătură cu mineritul din anul 2000. Restul candidaţilor sunt medici, oameni de afaceri şi câteva alte categorii sociale. Toată lumea cere voturile de la pensionarii mineritului, cei care se duc din obişnuinţă să voteze, care s-au întemeiat aici au intrat într-un proces lent de căutare a altor habitate. Condiţia ecologică periculoasă în care s-a exploatat lignitul nu a fost acoperită prin retehnologizările plătite cu bani europeni iar rentabilitatea exploatării la subteran nu a mai putut fi adusă la zi. Industria cărbunelui nu poate fi înlocuită deoarece ţara are nevoie de energie. Aveam 25 de ani si am trăit pe viu evenimentele din 19 octombrie, care acum sunt doar amintiri.