Handicapaţii politic, lovesc în persoanele cu handicap

Într-una din zilele trecute m-a sunat o persoană, care m-a rugat să o ajut să ducă pe mama ei la un centru de plasament pentru bătrâni. Am îndemnat-o să facă o cerere la unul din centrele de plasament de pe teritoriul judeţului, să anexeze cererea la un dosar care să cuprindă situaţia medicală, eventual şi cea de handicap a bătrânei, precum şi situaţia veniturilor financiare pe care le obţine mama dânsei, iar în acest caz, în mod normal nu mai este nevoie de nici un ajutor din partea nimănui. Mi s-a spus că bătrâna este invalidă la pat, datorită unui accident cerebral, dar totuşi nu este socotită o persoană cu handicap, cu toate că nu poate să se mişte, să se ridice, deci nu poate să se descurce nicicum singură. Iar nefiind socotită o persoană cu handicap, nu poate fi plasată la centrul de la Suseni, spre exemplu. Când am auzit că o persoană care este imobilizată la pat, nu este socotită ca fiind o persoană cu handicap, am rămas pur şi simplu, fără cuvinte. Nu că nu ar trebui să nu i se acorde un certificat de handicap, fiindcă oriunde în lume acele persoane nenorocite beneficiază de o asemenea încadrare, dar aici în România, oameni fără suflet le-au ridicat acest drept pe care l-au avut până bine de curând. Judecaţi şi dumneavoastră dragi prieteni, şi etichetaţi cumva această dementă decizie, de a nu se acorda grad de handicap, unei persoane care pur şi simplu nu se poate mişca de la pat, nici măcar pentru a-şi lua o cană cu apă, sau să-şi facă necesităţile. Oribil! Strigător la cer! Mergând cât de cât pe firul acestei probleme, am constatat că nu doar persoanele cu invaliditate datorată accidentului cerebral au fost furate de acest drept, ci şi multe alte categorii de persoane cu handicap. Spre exemplu, persoanele cu transplant renal, beneficiau în urmă cu 15 – 20 de ani, de handicap de gradul I, cu însoţitor, în primii 5 ani de după transplant. Apoi, încet, încet, tâlharii cu puteri de decizie, l-au furat de drepturile lor, în aşa fel încât astăzi, nu mai beneficiază nici măcar o zi, dară minte un an. Acum au gradul II, direct! Sunt convins că minţile demente şi abominabile, vor face în aşa fel ca în următorii ani să nu mai aibă nici măcar gradul III, aşa cum nici sărmana bătrână cu invaliditate cauzată de accident cerebral, nu mai are niciun drept. Am încredere mare în actualul guvern, şi aştept de la această instituţie să facă dreptate în toate domeniile în care s-a acţionat fără discernământ, chiar cu sadism. M-am documentat şi am transmis fiicei acestei bătrâne năpăstuite şi de soartă şi de acţiunile demente ale unor nemernici, că nu se poate face nimic, fiindcă legea s-a schimbat, fiind acum în defavoarea celor suferinzi şi nenorociţi. Întrebat fiind, ce mai poate fi făcut, i-am răspuns că doar să aşteptăm o îndreptare din partea celor care le-am acordat încrederea.