Intervenţie neapărată

„Surprizele” oferite de Guvernul Ponta, de la reinstalare şi până acum, i-a luat oarecum prin surprindere, pe români. Ei se aşteptau la cu totul altceva, din partea tânărului şi carismaticului premier. Ce-i drept, nici mari nenorociri nu a adus. Acele „deranjuri” produse de actualul guvern, sunt cumva inevitabile, dacă ar fi să stăm strâmb şi să judecăm totuşi, drept. Asemenea situaţii vor mai fi. Ar fi imposibil ca de acum încolo, totul să meargă ca pe roate, iar guvernul să vină doar lapte şi miere. Hai să fim cu capul pe umeri, că doar am prins cât de cât firul vieţii în capitalism, de la Revoluţie, încoace. Sau mai bine zis, firul capitalismului românesc. Totuşi, Guvernul Ponta, ca de altfel oricare altul care a fost sau care va veni, ar putea să facă destul de multe, cel puţin pentru protecţia şi siguranţa cetăţeanului. Iar când omul se simte protejat, mai ales când este slab şi neajutorat, înseamnă lucru mare. Acest lucru stă total la îndemâna lui Victor Ponta, mai ales dacă luăm în calcul faptul că este procuror, la bază. Ca să fiu mai explicit, voi da exemplul pieţelor, dar şi al târgurilor săptămânale, acolo unde şmenarii şi samsarii sunt la ei acasă. Adeseori, oamenii care vin să îşi vândă mărfurile, sunt terorizaţi şi hăituiţi de indivizi care au o preocupare de bază, din aşa ceva. Rolul lor este acela de a intimida, chiar de a înspăimânta pe bieţii vânzători ambulanţi, pentru a le da lor produsele agricole sau animalele, la un preţ de nimic. În cele mai multe cazuri, omul timorat şi înconjurat, ameţit de ofertele şi asalturile suprapuse, sau „în cascadă”, cedează, dându-şi munca şi agoniseala, pe nimica tot. Indivizii cu cefele groase şi „cu vrăjeală pe ei”, pleacă bătându-se pe umăr şi frecându-şi palmele, iar bietul om rămâne de multe ori dezamăgit, plângându-şi neputinţa. Se uită la cer, şi strigă a blestemând. Nu are cine să îl ajute, nu are cine să intervină, iar dacă are cine, nu o face. În cele mai multe cazuri, oamenii de ordine sunt pe mână cu samsarii şi cu şmenarii. Acest lucru este văzut, ştiut, dar greu de dovedit, datorită unei posibile şi facile răsturnări de situaţie, iar denunţătorul poate să rămână, nu numai cu „deştiu-n gură”, dar şi cu cătuşele pe mâini. Cine poate să intervină fără riscuri şi la sigur? Oamenii guvernului! Iar acel guvern, ar avea mult, foarte mult, de câştigat.