KLAUS CÂT UN MAUS!

PROST! Nu că ar fi o noutate, de la Traian Băsescu încoace reprezentarea României pe plan extern a fost făcută de tot soiul de ageamii, dar văzând speranțele junilor mișto și slobozi în faptul că „neamțu-i neamț”, așteptam cu speranță momentul revenirii acestora cu picioarele pe pământ, adică acela al decepțiilor… S-a tot ridicat în slăvi activitatea internațională a lui Iohannis în campania electorală, că-l știe lumea, că a fost decorat, că… OK! Veni însă și momentul adevărului, când a trebuit ca să iasă KWI din țară și pentru motive mai serioase decât turismul pentru delectarea „răvășitoarei de renume mondial”. Și ce ne văzură ochii? Că mult decoratu’ e atât de popular în rândul liderilor europeni de n-are niciunul curajul măcar să-l salute altfel decât oficial, și asta rar către deloc. Peste tot, la întâlnirile europene, liderii prezenți se întrețin cordial, întrețin relațiile amicale între ei, cu repercusiuni pozitive și asupra relațiilor dintre țările acestora. Al nostru ca bradu’ nu socializează – nu că n-ar vrea, săracu’, da’ nu se-nghesuie nimeni ca să-l bage-n seamă! Mai des dau colegii lui europeni mâna cu clanța de la ușa toaletei decât cu „șefu’ statului” român! Da’ hei! Neamțu-i neamț… Felicitări! Iată recunoașterea oficială că suntem reprezentați de cineva care nu valorează nici cât o glugă de coceni! Mulțumiți frumos pentru asta junilor mișto și slobozi, care și-au bătut joc, de la distanță, de soarta noastră, a celor rămași în țară…