Lovitură de stat în stat

Cât de meticulos ar fi pus cap la cap, toate ipotezele politice, cred că nu ar fi putut PDL-ul să ajungă la o asemenea concluzie apocaliptică pentru propria formaţiune. Bineînţeles că întotdeauna, ultimele evenimente sun cele mai palpitante, fiindcă induc o stare de spirit a momentului, iar cele vechi, indiferent cât de mare sau de mică ar fi vechimea, au devenit deja, istorie. Ceea ce se întâmplă momentan pe scena politică românească, nu este decât o firească continuare de acaparare a puterilor în stat, începută cu hotărâre şi înverşunare de către formaţiunea politică a lui Traian Băsescu. Tentativele de înlocuire a lui Mircea Geoană de la şefia Senatului, mă refer la perioada în care acesta era preşedintele Senatului, deci tentativele de înlocuire au fost multiple, până când, cum, necum, au reuşit. Acum, înlocuirea lui Vasile Blaga este catalogată ca fiind o lovitură de stat. În demersurile sale de a-şi înfăptui politicile economico-sociale, Guvernul era obstrucţionat de Avocatul Poporului, om al democrat-liberalilor, aşa că şi-au pus, dacă tot au avut posibilitatea, un om de-al lor, iar Roberta Anastase care a făcut ce a vrut şi cum a vrut, pe la şefia Camerei Deputaţilor, îşi priveşte sfârşitul tot ca pe un început de anarhie. Ultimul pas, de altfel inevitabil, de nestăvilit, este mătrăşirea lui Băsescu de la Cotroceni. Nereprezentând o putere în stat, instituţia prezidenţială le-a exercitat cu vivacitate, cam pe toate la un loc. Acum, la fel, suspendarea care bate la uşă este privită ca un act de spulberare a democraţiei şi instaurare a totalitarismului. Când frâiele puterii sunt scăpate din mâini, sunt pierdute la modul incredibil, cel care le pierde nu-i rămâne decât să se zbată precum fiara încolţită, şi să invoce tot felul grozăvii referitor la cei care sunt de nestăvilit. Ceea ce se întâmplă nu este o noutate, este doar o continuare la indigo a politicii agresive de preluare a frâielor puterii, politică instaurată şi practicată cu brio, de către PDL. Cred că cel mai nimerit ar fi să nu mai facă valuri, fiindcă talazuri, oricum nu au spor, şi să asiste cuminţi la transferurile oarecum normale care se produc la momentul actual, aşa cum alţii vrând, nevrând, au asistat la acţiunile lor samavolnice, petrecute în trecutul mai apropiat. Cine seamănă vânt, culege furtună! Nu este o noutate.