Măi Traiane, nici nu şti …

Cazul Năstase este principalul subiect media şi nu numai, un motiv de bârfe şi speculaţii, de păreri de rău, dar şi de potolire a setei de răzbunare pentru unii. De fapt, setea de răzbunare nu prea le este potolită îndeajuns, din moment ce fostul prim-ministru al României, azi condamnat la doi ani de închisoare cu executare, nu a stat nici măcar un minut, de după gratii. Acolo l-ar fi vrut şi l-ar vrea duşmanii săi de moarte, în mod special Traian Băsescu, duşmanul său nr. 1. Foşti buni prieteni de familie, Adrian şi Traian, au ajuns să fie cei mai mari duşmani posibili. După cum susţinea Vadim, pe un post de televiziune, ce doi au avut cândva un conflict spontan, din care Băsescu ar fi primit doi pumni zdraveni de la Năstase, în aşa fel în cât a rămas jos, grămadă. Din acest motiv sau din altul, cei doi foşti prieteni au început să se duşmănească de moarte, iar această stare de fapt, are prea puţine şanse să se termine vreodată. Era pe punctul de a se termina, într-un mod dramatic, ce e drept, dar glonţul a luat altă traiectorie … Într-o altă ordine de idei, întâmplător sau nu, pe timpul guvernării Năstase, Traian Băsescu a tot făcut poteci pe la parchete şi a tot dat cu subsemnatul, pe acolo. Acum s-a întors roata, potecile au fost făcute de vreo zece ani, în mod constant, de cuplul familiei Năstase. Această hărţuire interminabilă la care a fost supus Adrian Năstase, singur sau împreună cu soţia sa, Dana Năstase, în mod sigur l-au măcinat foarte mult pe fostul premier, care şi aşa mai avea şi are multe probleme de sănătate. Crezând că îşi va face două mari servicii personale, Năstase i-a făcut două mari cadouri lui Băsescu, la care acesta nu ar fi visat niciodată. Anume, crearea PNA, care a devenit ulterior DNA, şi forţarea Constituţiei prin prelungirea mandatului prezidenţial, de la patru la cinci ani. Ce au însemnat şi ce înseamnă aceste cadouri, ştie toată lumea. În concluzie ar trebui să ne însuşim două înţelepciuni din popor, asta în cazul în care nu am făcut-o până acum. Una, răzbunarea nu este bună, indiferent cine ar exercita-o asupra cuiva, iar două, oricât ai fi de mare la un moment dat, fie chiar prim-ministru sau preşedinte, poate să vină un timp când devii aşa de mic, încât nici nu îţi vine să crezi cine ai fost, cum ai ajuns şi în ce situaţie ai ajuns. Circula o vorbă prin 2004, şi mai încoace: Adriane, nici nu şti …