Îmi spunea cineva, zilele trecute, că băieții aștia de azi nu mai au nici o șansă să rămână la guvernare și după următoarele alegeri. Argumentația avea parfum de credibilitate, se lega și de o oarecare implicare a unor ambasade bazate, pe care le recomandă poziția mondială, însă ce m-a făcut să iau în calcul treaba asta, ca fiind cu potențial real, pleacă de la un proverb românesc: câinele care latră, nu mușcă. Așa e. Numai că la noi mârâiala a încetat, nu mai latră mai nimeni, ceea ce e grav. Băi, nene, îmi zice omul, se umflă butelia, nu mai înjură lumea, nu mai țipă atât de tare, se uită către pământ și scrâșnește din dinți, ceea ce e nasol, nasol rău. Domne, să știi că s-ar putea să aibă dreptate. Nu cred că ar fi vorba de resemnare, nici de indiferență, ci de limită. Limita la care a ajuns puterea de înțelegere, puterea de suportabilitate a marelui electorat, ca să nu zic a poporului. Și la limită s-a ajuns, nu numai pentru că facturile au crescut, ci pentru că au crescut și din cauza unora ca băieții deștepți, deveniți din ce în ce mai agresivi, mai aroganți. Se umflă butelia, cum zicea amicul din poveste, nu numai pentru că s-au tăiat din salarii, nu numai că au înghețat pensiile ignorând inflația și prețurile gonflate, ci pentru că, exact în același timp, spre exemplu, guvernanții plătesc zeci de milioane de euro, din buzunarul nostru, unor asfaltatori, dar care nu au executat nici un metru de asfaltare, ci așa, pe de-a moaca, doar că, probabil, s-au luat șpăgi imense și s-au făcut contracte în favoarea unor indivizi care, probabil, ar trebui judecați pentru înaltă trădare și condamnați în consecință. Nu mai e cu putință să se vadă luminița de la capătul tunelului vieții, nu numai pentru că șomajul este în continuă creștere, iar veștile bune întârzie să apară, ci și pentru faptul că pentru niște îngălați, burtoși înregimentați politic, se găsește întotdeauna un loc călduț de tăiat frunze la câini, pe salarii imense. Numai și numai pentru ei, numai și numai la loc ferit de uzură fizică, dar foarte bine remunerat. Dar nu în ultimul rând, explozia ar putea surveni și din faptul că trăim în două Românii. Una a celor care mișună în subsolul vieții sociale, care este cea mai mare, cea reală, cea care o susține și pe cealaltă Românie. Pe de altă parte, balonul care zboară într-o totală deconectare de realitate, are în el toți ocupanții fotoliilor rezervate actualei guvernări. Trăiesc rupți de România reală, rupți de realitatea unei situații care nu mai poate dura foarte mult: aceea a minciunii. Iar faptul că tot ceea ce fac se rezumă la calcule și strategii politice, indiferent de costuri colaterale, decontate tot de popor, numai pentru a cuceri puterea din nou, la anul, nu se poate încadra decât la capitolul golăneală. La o mare golăneală politică!
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
