Misterul plecării lui Grigoraş

Abilul Marin Condescu, ajutat de talentul său rarisim în a aşterne calmul pe marile situaţii, a reuşit şi de această dată să menţină calmul în situaţia creată de plecarea antrenorului Petre Grigoraş. Antrenorul s-a despărţit de Pandurii într-o atmosferă de calm relativ, lăsând în urma sa regrete şi simpatii. Ceea ce a făcut Grigoraş la Târgu Jiu este un adevărat miracol. Să iei o echipă codaşă şi s-o aduci într-o situaţie de lider e mare lucru. Başca faptul că Pandurii practică jocul cel mai frumos din Liga I. E lucru mare ce a făcut acest om şi trebuie să îl respectăm. Plecarea lui de la Pandurii într-o direcţie la fel de misterioasă, nu este întâmplătoare. Nu de drag a plecat. Bine ştiut este faptul că banii joacă un rol determinant în orice segment al societăţii, iar fotbalul nu poate să facă excepţie de la această regulă. Grigoraş a venit, a demonstrat, a cerut bani. Bineînţeles că Mărin nu avea cum să-i dea mai mult de-o anumită cotă. Una că nu sunt banii lui, el nefiind patron precum Becali, Nicolae sau Porumboiu, alta că puteau emite pretenţii financiare şi unii fotbalişti. Cel puţin aceia care au statut de internaţionali. Şi cum pretenţiile lui Grigoraş nu au putut fi satisfăcute, antrenorul s-a grăbit să plece. Spun grăbit, fiindcă nu se ştie ce echipă mai prinde şi ce rezultate va avea acolo. Posibil este nici să nu mai prindă contract, cu toate că el îl ştie bătut în cuie, undeva. Privind lucrurile cu mai multă atenţie, putem trage o concluzie care pe mulţi o să-i surprindă. Timpul lui Grigoraş la Pandurii a trecut. El şi-a demonstrat limitele. Nu poate mai mult, şi nimeni nu îl condamnă. Mereu a afirmat că Pandurii nu are cum să ia campionatul. Chiar şi atunci când echipa se afla pe primul loc. Omul îşi cunoştea limitele. Acesta este şi motivul pentru care nu a câştigat vreun trofeu vreodată, sau să facă furori pe undeva pe unde a mai fost. Acesta-i omul, mai mult nu poţi să-i ceri. Dacă nu cel financiar este motivul principal al divorţului său de Pandurii, atunci cel al fricii de performanţă este cu siguranţă. Spre sfârşitul ediţiei de toamnă a campionatului, a ieşit Mărin şi a spus că echipa se va bate pentru cel puţin locul doi în campionat. Bravo lui, chiar dacă până atunci a tăcut mâlc, lăsându-l pe Grig să se vaite de câte ori prindea ocazia, cum că nu avem echipă şi nu ne putem bate cu granzii. Prin urmare, trebuie să-i mulţumim lui Grigoraş pentru ce a făcut la Pandurii, dar şi pentru faptul că pleacă şi lasă locul unui alt antrenor cu mentalitate de învingător, care să creadă şi să poată aduce mari rezultate, chiar şi trofee. Îmi place să cred că este un om cu bun simţ, care s-a retras atunci când şi-a dat seama că are anumite limite. Cinste lui!