Nevoia de unitate

În istoria poporului român există multe perioade despre care românii nu ştiu mare lucru. De la retragerea aureliană până la primele voievodate, între care şi cel al lui Litovoi, rădăcina Gorjului şi a Olteniei, istoria este goală. Despre bătălia de la Posada, primul război cu ungurii, nu se ştie cu certitudine unde s-a ţinut, locaţiile ei fiind căutate de pe valea Bistriţei până pe Defileul Oltului. Despre Cula de la Glogova şi rădăcinile ei dacice ne este teamă să vorbim pentru că nu avem dovezi şi pentru a le putea găsi ne-ar trebui oameni curajoşi. Despre Legenda lui Nicodin de la Tismana şi locul Sfânt de la Pişători nu putem vorbi pentru că gorjeni de-ai noştri ne-ar putea condamna pentru prea mult partizanat. Ce să mai vorbim despre Mănăstirea de la Dealul Mare despre care nici un politician, cu excepţia lui Ion Florescu, nu poate vorbi, pentru că n-a fost acolo şi pentru că dacă ar urca s-ar simţi vinovat pentru tot răul făcut pe pământ. Vine o vreme când fiecare om trebuie să-ţi facă bilanţului, al binelui şi al răului pe care l-a făcut şi abia atunci observă că este singur, mult prea singur şi mult prea trist, într-o vreme cu multe durităţi şi neajunsuri. Tocmai într-o asemenea vreme ar trebui să ne întoarcem la perceptele primordiale, acelea ale bunei credinţe şi ale încrederii pentru că, de fiecare dată, la 1 Decembrie sărbătorim ţara şi la sărbătoarea ţării trebuie să venim cu sufletul curat. Anul acesta Sărbătoarea Naţională va fi disputată de toţi politicienii în funcţie, dar şi de candidaţi. Pentru ei ca, şi pentru noi, 1 Decembrie 2012 ar trebui să fie momentul uniunii naţionale pentru că în absenţa spiritului de unitate tot ceea de întreprindem este destinat unui viitor nesigur. Nu putem lăsa generaţiei următoare atâtea dovezi de nepăsare şi atâtea datorii de achitat deoarece fiecare dintre noi are o responsabilitate, aceea de a fi corect cu sine însuşi dar şi cu timpul căruia îi aparţine. Poate că nu toţi suntem o generaţie de laşi, poate că nu toţi suntem eliptici de patriotism, şi pentru aceasta în prejma celei mai sfinte dintre sărbători, Ziua Naţională a României, să ne reîntoarcem cu faţa spre cei ce au făcut România Mare şi au aşezat-o între popoarele Europei la loc de cinste. Să încercăm măcar o singură dată să ne privim în suflet cu respect pentru trecut şi cu grijă pentru viitor.