Sunt vremuri în viața noastră când abia reușim să ne iubim pe noi înșine. Un job greșit, o boală grea prin care treci. Toate te transformă în fiecare zi și ajungi să ai întuneric în suflet. Ajungi să te iubești tot mai puțin și te cuprinde o liniște asurzitoare.
Sunt momente în care abia reușești să îți mai auzi gândurile, iar glasul inimii tale este deja doar un ecou. Te vezi printr-o lentilă neclară și te întrebi unde este cel din trecut? Cum s-a transformat viața ta în ceea ce nu credeai vreodată. Poate că te simți pierdut, însă pierdută este doar lupta dacă nu faci pași să mergi mai departe. Gândurile negre din orele târzii trebuie alungate pentru că tu ești un dar divin, iar Dumnezeu nu îți dă niciodată mai mult decât poți duce.
Te poți reinventa de fiecare dată când ajungi în genunchi și te poți ridica mai puternic. Trebuie doar să vrei. Nimic nu este pentru totdeauna: nici durerea, dragostea sau viața, așa că bucură-te pentru cel puțin un motiv: că exiști. Sigur sunt multe motive în viața ta, însă refuzi să le vezi.
Când simți că nu mai poți, trage-ți sufletul. Închide ochii și lasă-ți inima să trăiască miile de emoții. Apoi, privește către un nou orizont. Sigur este unul în care soarele răsare și îți încălzește viața. Nu uita un singur lucru: focul, odată aprins, va arde. Dacă nu ai grijă să păstrezi vie flacăra, în urmă va rămâne doar scrum. Totul depinde de tine!
