… Şi că-n a noastre piepturi!

Toţi străinii care ne-au cunoscut ţara, au vorbit despre ea, admirabil. Chiar au rămas uluiţi de frumuseţile şi minunăţiile care se găsesc pe aceste meleaguri, binecuvântate de Dumnezeu. Despre români însă, părerile au fost diferite. Unii au spus „Frumoasă ţară, păcat că este locuită!”, alţii că avem cele mai frumoase femei din lume, iar majoritatea au afirmat că suntem nişte oameni cumsecade, poate prea cumsecade, respectoşi, ospitalieri, politicoşi. Despre muncă, nu prea au zis cine ştie ce, asta ca să nu spun că nu prea au zis nimic. Unii ne-au recunoscut şi de talentaţi, chiar şi de deştepţi. Papa Ioan Paul al II-lea, la venirea în România, ne-a sărutat pământul, spunând că acesta este pământul binecuvântat al Maicii Domnului. Să fim convinşi, că a ştiut suveranul pontif ce a ştiut, atunci când a exclamat aceste cuvinte. Făcând o scurtă retrospectivă în Biblie, putem vedea în Exodul, că Dumnezeu atunci când a eliberat poporul lui Israel din Egipt, l-a condus prin Moise, pe „pământul făgăduinţei”, acolo unde „curge lapte şi miere”. Ori dacă facem o comparaţie între ţinuturile României şi cele ale Israelului, între bogăţiile noastre şi cele ale lor, găsim o diferenţă zdrobitoare în favoarea noastră. De aici putem să tragem concluzia că Papa Ioan Paul al II-lea, a ştiut pe ce pământ binecuvântat calcă, atunci când a sărutat pământul şi a glăsuit acele cuvinte nemuritoare. Totuşi de ce suntem aşa de prost poziţionaţi şi desconsideraţi, în ierarhia mondială? O ţară plină de frumuseţi şi de bogăţii, şi pe deasupra fiind şi binecuvântată, ar trebui să se situeze în toate clasamentele de apreciere, pe undeva printre naţiunile fruntaşe. De ce Israelul este, şi noi, nu? Să dăm vina pe conflicte, invazii, războaie, ocupaţii străine? Nu merge! Israelul a fost dintotdeauna, şi este şi acum în conflicte armate, fără încetare. Unde este hiba? Vedeţi dumneavoastră, a fost şi este pământul binecuvântat, dar oamenii, nu prea! Nu este suficient să fi cumsecade, amabil, ospitalier, etc., trebuie să mai fi şi … jidan! Dacă nu te comporţi ca jidanul, trăieşti ca românul! Dacă nu tratăm viaţa, jidăneşte, apoi, trăim româneşte! Atunci nu ne rămâne decât să ne înjurăm conducătorii, că nu ne conduc bine şi că nu ne curge lapte şi miere, necontenit…