Normalitatea care a speriat lumea

Evenimentele care s-au produs în ultima vreme pe scena politicului, pe plan intern sau internaţional, având ca actori politicieni români şi străini, dar având în centrul atenţiei, România, au pus pe gânduri multă lume. Chiar foarte multă. Învăţaţi fiind, noi românii, ca treburile să meargă mai tot timpul ca la noi, ca la români, acum nu ne vine să credem când vedem cum se derulează evenimentele, cum iau întorsături cu care nu am fost obişnuiţi, să ajungem să credem normalitatea, drept o … utopie! Astfel, cine ar fi crezut cu ceva ani în urmă, că marele Adrian Năstase va fi întemniţat? Sau cine ar fi crezut acelaşi lucru, despre Ionel Manţog? Sau despre Ion Vulpe, o mână de fier, a mineritului gorjean? Sau de căderea umilitoare a portocaliilor, în frunte cu toţi liderii lor, inclusiv a preşedintelui Traian Băsescu? Să devină aşa, dintr-o dată, din ditai cineva, nişte oameni normali, şi atâta tot? Consider că nu sunt mulţi aceia care ar fi crezut că tânărul şi noul prim-ministru al României, Victor Ponta, este capabil să dea o replică îndrăzneaţă, fie ea şi în mod indirect, Angelei Merkel, doamna de fier a Uniunii Europene. Acum când multe lucruri s-au limpezit, prin deciziile Curţii Constituţionale, când mulţi lătrăi şi antiromâni au fost puşi cu botul pe labe, o stare de şoc îi cuprinde pe cei care erau obişnuiţi cu dezinformarea, cu diversiunea, dar şi cu samavolnicia, aceia care credeau că ei sunt totul şi totul este al lor. Ce ar mai avea de emanat acum, după deciziile CCR, personaje precum Monica Macovei, Theodor Stolojan, Vasile Blaga şi nu în ultimul rând, Traian Băsescu, dar şi mulţi alţii care au strigat cât i-au ţinut rărunchii, înspre cancelariile occidentale, că la noi este anarhie, că se dau lovituri de stat, că … multe altele. Iată că o Curte Constituţională neobstrucţionată, a dat nişte verdicte normale, care deh, nu convin unora. Spectacolul normalităţii este abia la început. Multe lucruri cu care noi, românii nu suntem obişnuiţi, se vor produce în viitorul nu prea îndepărtat. Actorii acelor evenimente vor fi desigur aceia care s-au crezut intangibili şi mai presus de lege. Dacă nu ne-a venit vreodată să credem, cum de altfel nici lor, că aceste normalităţi se vor produce, nu avem acum decât să asistăm oarecum perplecşi la o normalitate cu care nu am fost obişnuiţi, şi care o priveam ca pe o utopie. Multe vom mai avea de văzut, multe vor mai ieşi la iveală şi îşi vor găsi normalele consecinţe. Viitorul este atât de imprevizibil, precum … trecutul!