Am fost într-o seară să arunc sacul cu gunoi menajer la ghena de pe strada Minerilor. Am găsit acolo mașina care tocmai ce ridica deșeurile. Am aruncat sacul direct în mașină, la indicația celor doi lucrători, care munceau de zor să strângă gunoiul aflat pe lângă tomberon. Le-am spus, atunci, să le transmită șefilor că ridice acel tomberon, pentru că, de când a fost pus, oamenii s-au învățat să pună doar în el, iar atunci când se umple, gunoiul este aruncat lângă, chiar pe paviment, în condițiile în care acele containere subterane sunt goale. Atunci, unul dintre lucrători a început să vorbească pe o voce răstită, ca și când eu eram de vină pentru maldărele de gunoi pe care trebuie să le ridice: „De unde! Să vezi ce se strânge, dacă se ia tomberonul. S-a luat odată și să vezi câte gunoaie au fost aruncate. Așa sunt oamenii la noi. Nu există cilivizație“, mi-a spus omul cu năduf.
Nu înțeleg nici în ruptul capului cum să arunci sacul cu deșeuri în acest fel și să nu te gândești, de exemplu, la oamenii care stau în blocul din apropiere și care sunt nevoiți să suporte mirosul gunoiului tău, la lucrătorii care vin să adune după tine, la focarul de infecție care se transformă acel loc, la maidanezii pe care crezi că-i ajuți în acest fel și care pot să moară după ce mănâncă ceva alterat. Asta în condițiile în care containerul subteran este gol. Oare este așa de greu să gândim puțin? Pur și simplu nu ne pasă sau poate că încercăm să ne răzbunăm în acest fel pe societate. Politicienii fură, primesc un salariu care nu îmi ajunge pentru a avea un trai decent, muncesc prea mult, patronul meu este un bou etc. Ia să mă răzbun și să arunc și eu gunoiul pe unde vreau. Să le arăt și eu lor. Dar s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar așa. Poate chiar cei care au un trai îndestulat să fie cei care procedează astfel. Ce natură, ce poluare… Arunc sacul cu gunoi ca pe mingea de baschet. Nu vreau să mai fac vreun pas în plus.
Toate astea ne vor costa. Poate chiar a început.
