spot_img
16.1 C
Târgu Jiu
joi, martie 28, 2024
Altele
    AcasăEditorialPovestea unei cărți...

    Povestea unei cărți…

    Indiferent de opțiunile pe care le avem, de nevoile și țelurile noastre, în viață, oricât am căuta, oricât am combate și dezbate, rămâne o constantă, un epicentru, un reper al vieții. Fie că trăiește prezent în noi, fie că este inconștient, fie că este dorit, fie că este ignorat, structura ființei noastre cuprinde elementul acesta, pe care îl găsim sub formă de sentiment. Dincolo de voința noastră, dincolo de calcule, dincolo de rațiune, nu îl putem nici nega, nici inhiba. A unsprezecea poruncă. O știm, teoretic, o vedem în filmele vieților de lângă noi, o citim în cărțile scrise de maeștri ai peniței, o analizăm, o certăm, o strângem la piept. Nu o putem ucide, nici dacă vrem. Moare odată cu noi. Cel mai bine este atunci când o lăsăm liberă, să ne năpădească sufletul, să ni-l îmbrace, să-l sufoce cu ea însăși. Atunci, fără să ne dăm seama, ne simțim acasă. Un acasă primordial. Un acasă de dinainte de-a ne naște. Un acasă al căldurii, al siguranței, al bucuriei. Asta este iubirea. Vrem, nu vrem, ea trăiește în noi, este parte din celula umană, din structura ei. Este definiția noastră. Oamenii din povestea acestei cărți, cei doi, Alecu și Maria, au trăit după această definiție. Și-au acceptat ființa, așa cum este ea. Au primit, au crescut, au trăit iubirea, așa cum a pus-o cel care a pus-o în fibra noastră. Perfect!
    Adrian Drăgoi

    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: