Nu s-a scurs nisipul din clepsidră, cam cât ar încăpea într-o săptămână de-a noastră, pământeană, de când Zeus a mai pus două bucăți de marfă pe taraba de primăvară a pieței de dezbatere publică. Cea importantă, o fumigenă pregătită în blat cu nea Ion de la Taifasul lui B1, zice că greii portocalii s-au îngălbenit de la indigestia provocată de meniul oferit, la ceas de seară, de dragul lor președinte: cacialma stropită cu iz de trădare, împănată cu manevră băgată la cuptorul miștocărelii, dar totuși periculoasă pentru cei cu stomac sensibil. Mai clar, știm cu toții acum, Traian a încercat deruta și i-a făcut lui Emil o propunere. Prima propunere-să facă bâză de useliști și să le propună Palatul Victoria. A doua propunere i s-a servit chiar Uniunii, zice stenograma de la Cotroceni, asta traducându-se prin livrarea la domiciliul conjugal politic al celor trei băieți din Opoziție, sub semnătură parlamentară, a șefiei de Guvern lui Victor. Ponta, adică, premier. Nu, nu are rost să luăm în serios o propoziție rostită de Băsescu, la o întâlnire cu tinerii șefi de partide, în care apar cuvintele „propunere”, „premier” sau „guvernare”. Este evident de ce. Forma, modul, cadrul, tonul și misterul ținut săptămâni de-a rândul, nu ne face să credem altceva decât că Traian a făcut nițel spirit de glumă, nici vorbă să fie serios, dacă era pe bune, se făcea oleacă mai instituțional, oleacă mai public. Dar, cum s-a vorbit doar pentru a se consemna în stenograme, nu putem decât să ne distrăm. Președintele face agenda, asta da, cu asta sunt de acord. Așa ne-am învățat, așa l-am învățat, că tot ce aruncă în eter este mestecat zile în șir, fără alte preocupări. Îi iese de fiecare dată. De aceea zic, așa cum au zis și alții, că pericolul pentru marinarul nostru numărul unu vine de la el însuși. Sentimentul de semizeitate îi dă sens vieții, deci e belea, nu sună prea bine. Așa pare. Însă ziceam de două bucăți de marfă. Cea mai micuță, confirmă suspiciunea de imediat mai sus. După ce pleacă de la președinție, omul zice că își face școală politică, să îi învețe și pe muritori ce e aia meseria de politician. Adicătelea, nimeni în patria asta nu prea știe să facă treaba asta, numai dumnealui, dom Profesor, cum ar veni. O fi, frate, adevărat, dar mie îmi pare că dacă îl luăm ca pe un personaj, nu îi mai putem urmări mișcările, evoluția sau involuția, pentru că e prea departe de ascuțimea privirii noastre, s-a urcat prea sus, printre nori. Iar de va cădea, va cădea de acolo de unde crede că s-a cocoțat, de la ceruri.
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
