Semne dure, anul are (?)

Deşi, liderul spiritual al Tibetului, faimosul călugăr, Dalai Lama, a afirmat despre corupţie că este cancerul planetei, milioane de feţe palide şi nu numai, din ţară şi din afară, se grăbesc să vorbească despre România ca fiind locul unde este mama corupţiei. Este foarte adevărat, corupţie este, dar nu numai la noi, în România, şi mă-ndoiesc că la noi ar fi cea mai mare. Dar aşa le place altora să spună despre noi, ba chiar mai mult decât atât, aşa ne cam place şi nouă să spunem. Cu cât se loveşte mai aprig în corupţii autohtoni, cu atât se vorbeşte despre protejarea corupţilor. Dacă ne gândim la cele circa 500, parcă, dosare de corupţie, înaintate de către actualul guvern, către factorii competenţi în a da verdicte, şi dacă ne mai gândim că toate sunt deja prăfuite, atunci avem destule motive să ne gândim şi la o eventuală cocoloşire a unor mişculaţii. Dar hai să credem că nu a fost suficient timp, de aşa ceva. Sau poate, „se intră în ei”, pe culori politice, la fiecare când le-o veni rândul. Nu ştiu cum le-o fi inima, celor care urmează să intre în puşcărie, sau mai bine zis, este foarte posibil să intre. Spun că este foarte posibil, fiindcă cei care au intrat „pe mâna ălora”, n-au mai scăpat. Dacă cei care sunt acum în puşcărie, s-au obişnuit oarecum cu ideea, marea durere este de partea celor care sunt acum cu sufletul la gură, cu inima cât puricele, aşteptând verdictul final. Nu-mi face nicio plăcere, dimpotrivă, să nominalizez pe cei care-şi aşteaptă sentinţa finală, dar mă gândesc ce-o fi avut în cap, atunci când au purces la faptele comise. Mai mult decât atât, s-au mai certat, unii dintre ei, şi cu cine nu trebuia. Cu Răzbunătorul. Răzbunător sau nu, de comis se pare că au comis-o. Dar să nu ne grăbim, mai bine să aşteptăm finalul, sentinţa definitivă. Oricum, nici după această epurare, epurare la modul general, nu se va schimba blazonul României, de ţară foarte coruptă. Poate după soluţionarea celor 500. Sau a celor 500+1! Ha, ce ziceţi? …